Până acum, contraofensiva Ucrainei a fost un eșec foarte costisitor. Atacurile asupra forțelor ruse din provincia sudică Zaporojhe nu au avut încă un succes strategic semnificativ, același lucru fiind valabil pe toată linia de contact. Chiar și cei mai mari susținători ai Kievului încep să se îndoiască că forțele armate ale Ucrainei au puterea de a pătrunde prin linia defensivă de mai multe straturi a Rusiei, care este plină de mine, capcane pentru tancuri, tranșee și buncăre de beton.
„Pregătiți-vă pentru ca contraofensiva Ucrainei să se clatine”, îi avertizează colonelul Richard Kemp pe cititorii Daily Telegraph din Marea Britanie.
Așteptările ca soldații Rusiei, presupus demoralizați, să fugă cu prima ocazie au fost spulberate, în timp ce artileria și forțele aeriene ruse au facut ravagii printre tancurile și vehiculele de luptă furnizate de occident Ucrainei.
Poate un atac mai puternic al ucrainenilor ar putea câștiga o anumită tracțiune, dar costul ar fi urias iar o eventuală cucerire teritorială va fi dificil de menținut. Potrivit șefului de stat major al SUA, generalul Mark Milley, ofensiva ucraineană „va fi dificilă. Va fi foarte lungă și va fi foarte, foarte sângeroasă.”
Indiferent de rezultatul final al bătăliilor, războiul de uzură cu Rusia va continua, aceasta fiind o luptă pe care Ucraina nu poate spera să o câștige. Nici un ajutor militar occidental nu poate înclina balanța de putere în favoarea Ucrainei – Rusia are prea multe trupe, tancuri, avioane și arme. Industria de apărare a Rusiei depășește performanțele producătorilor de arme din vest, iar Putin este în măsură să adauge trupe la sutele de mii de soldați pe care i-a mobilizat și dislocat deja.
Pe plan intern, Putin se bucură de sprijin popular pentru războiul „existențial” al Rusiei cu Ucraina și aliații săi din NATO. Rămâne de văzut dacă revolta eșuată a lui Evgheni Prigojin îi va afecta puterea și popularitatea, dar prevestirile nu sunt bune pentru cei care tânjesc după prăbușirea regimului Putin. Revolta lui Prigojin a eșuat din cauza lipsei totale de sprijin în rândul forțele armate, în rândul elitelor Rusiei, a societații rusesti.
În ceea ce privește impactul dispariției Wagner asupra efortului de război al Rusiei, comandantul-șef al Ucrainei, generalul Valerii Zaluzhnyi, a fost ferm într-un interviu recent la Washington Post, afirmând că retragerea sa din prima linie nu a făcut nicio diferență. În același interviu, el s-a plâns că Ucraina a fost forțată să întreprindă o ofensivă fără acoperire aeriană și cu sprijin de artilerie extrem de insuficient.
Fostul consilier prezidențial ucrainean, Oleksii Arestovici, a fost și mai direct, susținând că ucrainenii își vărsă sângele de dragul viitoarelor negocieri vestice cu Rusia.
Singura speranță reală de victorie a Ucrainei este ca NATO să escaladeze războiul indirect împotriva Rusiei într-unul direct. Dar asta ar putea duce la un război total NATO-Rusia care ar trece rapid pragul utilizării armelor nucleare. Din fericire, chiar și statele dure anti-Rusia, cum ar fi Polonia și Țările Baltice, au renunțat la un pas drastic pentru moment.
Liderii și poporul Ucrainei sunt hotărâți să lupte oricum ar fi. Dar, în fața unui război de uzură prelungit, devastator, forța lor începe să se clatine.
Capacitatea Ucrainei de a rezista atacului Rusiei depinde aproape în totalitate de sprijinul occidental. După cum a subliniat Putin într-un răspuns recent cu corespondenții de război ruși, dacă Occidentul dorește o încetare a focului și un acord de pace, tot ceea ce trebuie să facă este să nu mai furnizeze arme Ucrainei, ai cărei lideri ar urma apoi să caute rapid un armistițiu.
Încrederea este o problemă care afectează ambele sensuri. Putin nu se plictisește să repete că ani de zile s-a străduit să implementeze acordurile de la Minsk care ar fi readus Donețk și Lugansk la Ucraina pe baza unei autonomii regionale care să protejeze interesele populației pro-ruse a celor două teritorii.
Războiul Rusia-Ucraina ar fi putut fi prevenit prin implementarea acordurilor de la Minsk. Dar nu s-a dorit acest lucru dupa cum a afirmat Merkel, Hollande, Poroșenko și Zelensky.
