Între 6 și 8 luni avem imunitate naturală după ce am trecut prin boală
Între 6 și 8 luni este durata de protecție pe care ne-o oferă anticorpii dezvoltați natural după ce am trecut prin boala COVID-19. Aceasta este informația cu cel mai mare grad de certitudine în legătură cu durata imunizării față de virusul SARS-CoV-2. Un studiu realizat de cercetătorii australieni și publicat la finalul anului trecut a evidențiat faptul că persoanele care au fost infectate cu COVID-19 își mențin un răspuns imun împotriva virusului cel puțin 8 luni Alte două studii realizate în Marea Britanie confirmă această concluzie, arătând că cei care au, beneficiază de o imunitate naturală de cel puțin 6 luni de zile, după care gradul de imunizare începe să scadă treptat.
Un alt studiu realizat în Danemarca pe baza rezultatelor obținute din milioane de teste covid prelevate în perioada septembrie – decembrie 2020, a stabilit că după 6 luni de la infecția inițială protecția împotriva reinfectării este de aproximativ 80%, fără a exista diferențe semnificative între bărbați și femei. Însă această protecție este mult mai mică, de doar 47%, în cazul persoanelor cu vârsta de peste 65 de ani. Așadar, cei în vârstă sunt mult mai expuși reinfectării
Ce știm despre durata de imunizare oferită de vaccinurile disponibile în prezent?
În mod oficial, nimeni nu poate indica durata de protecție asigurată de vaccinurile autorizate în Europa și SUA.
Organizația Mondială a Sănătății
„Întrucât vaccinurile COVID au fost realizat în urmă cu câteva luni, este prea devreme să putem cunoaște durata de protecție a vaccinurilor COVID-19. Cercetările care vor răspunde la această întrebare sunt în desfășurare.”
Agenția Europeană a Medicamentului:
„La prima autorizare a vaccinului, nu se cunoaște cât de mult durează imunitatea oferită de acesta împotriva COVID-19”
Autoritatea de profil din Statele Unite, Food and Drug Administration (FDA)
Pentru toate cele trei vaccinuri aprobate în SUA, respectiv Pfizer, Moderna, și Janssen (cel produs de Johnson&Johnson) precizarea FDA este foarte clară:
„Nu se cunoaște în prezent durata protecției împotriva COVID-19”.
De asemenea, pentru toate cele trei vaccinuri, FDA nu exclude posibilitatea unor efecte secundare severe neanticipate („Serious and unexpected effects may occur”).
La ce fel de imunitate ne putem aștepta?
Există un larg consens între experți că durata de imunizare pe care o oferă toate vaccinurile disponibile în prezent este finită, iar durata de protecție va fi relativ scurtă, fiind nevoie de o revaccinare pentru a o menține.
„În cazul acestei proteine spike care ne este prezentată și după modul în care vom face acest lucru, cu o primă doză și, în unele cazuri, cu rapel, am putea presupune că există un grad de protecție, dare trebuie să admitem că aceasta va fi finită”. „Dacă privim la istoria corona-virusurilor – adică acele corona-virusuri care provoacă răceala obișnuită – raportările și literatura de specialitate ne arată că durata de imunitate care asigură protecția variază de la 3-6 luni la cel mai adesea mai puțin de un an. Asta nu o durată prea lungă de protecție”, a declarat Dr. Anthony Fauci, directorul National Institute of Allergy and Infectious Diseases, din Statele Unite.
Ce spun studiile preliminare?
Până în prezent există foarte puține date preliminare din studiile care sunt în curs de desfășurare cu privire la durata imunizării post-vaccinare.
Vaccinul Moderna – 4 luni de imunitate
În cazul vaccinului Moderna, în analizele efectuate în prima fază de testare care a inclus 34 de voluntari, anticorpii COVID au putut fi detectați în organism până în cea de-a 119 zi după vaccinarea cu prima doză, respectiv la 90 de zile după a doua doză. În toată această perioadă vaccinul are o eficacitate de 94,5%.
Vaccinul Oxford – Astra Zeneca – 3 luni de imunitate după prima doză
Analizele preliminare au arătat că după administrarea primei doze, organismul generează un răspuns imun în cea de-a 22 zi și durează până în ziua 90 de la vaccinare. În acest caz vaccinul s-a dovedit eficace la 76% din cazuri.
În cazul în care se administrează și cea de-a doză, la o distanță de 3 luni de la prima doză (după standardul din Marea Britanie), eficacitatea vaccinului crește la 82,4% din cazuri. Nu există încă concluzii privind durata protecției după cea de-a doua doză.
Însă datele arată că, pentru o eficiență mai ridicată a vaccinului ceea ce contează în primul rând este intervalul dintre cele două doze și abia apoi cantitatea de vaccin administrată. Astfel, dacă ce-a dea doză se face la mai puțin de 6 săptămâni, atunci eficiența vaccinului va fi de 54,9% și poate ajunge până la 82,4% dacă intervalul este de 12 săptămâni sau mai mare. Deci cea de-a doua doză ar trebui să fie administrată cât mai spre finalul perioadei de imunitate de 3 luni pe care ne-o oferă prima doză.
Ce relevanță mai are „pașaportul de vaccinare”?
Imediat după autorizarea oficială a mai multor vaccinuri au apărut și primele presiuni pentru impunerea așa-zisului pașaport de vaccinare, care să devină treptat o condiție obligatorie pentru călătorii și pentru accesul la diverse evenimente sau chiar pentru libera circulație.
Acest pașaport de imunitate ar avea sens doar dacă s-ar fi îndeplinit două condiții:
- Vaccinarea ar fi blocat transmiterea virusului, deci cel vaccinat nu ar fi reprezentat un risc de infectare pentru cei din jur.
- Cunoașterea relativ precisă a duratei de imunitate oferită de vaccin. Ce sens are un pașaport de vaccinare dacă în prezent nu putem garanta în niciun fel că imunizarea oferită de vaccin este cel puțin egală cu durata de valabilitate?
Cum niciuna dintre condițiile de mai sus nu este îndeplinită în acest moment, condiționarea exercitării unor drepturi cetățenești pe baza pașaportului care atestă sau nu vaccinare este de-a dreptul abuzivă și va eroda puternic fundamentele democrațiilor Nord-Atlantice.
Rostul unui astfel de pașaport a fi în prezent tocmai de a obține o evidență a populației care să permită o mai bună analiză a datelor necesare pentru stabilirea duratei de imunizare, efectele produse de noile tulpini, gradul de realizare a imunizării de tură etc.
Se mai poate realiza imunitatea de turmă?
Având în vedere faptul că durata de imunizare este limitată și, cel mai probabil relativ, scurtă, atingerea imunizării de turmă pare a fi o sarcină imposibilă, pentru că până la vaccinarea unui număr suficient de persoane, cei care au primit la început dozele își vor pierde imunitatea, fiind nevoie de reluarea procesului de vaccinare.
Prestigioasa revistă de specialitate Nature prezintă cinci motive pentru care obiectivul realizării imunizării de turmă este probabil imposibil de realizat:
- Nu e clar dacă vaccinul previne transmiterea virusului. „Imunitatea de turmă este relevantă numai și numai dacă avem un vaccin care poate bloca transmiterea. Dacă nu avem, singura modalitate de a obține imunitatea de turmă la nivelul unei populații este ca fiecare să fie vaccinat”, a explicat Shweta Bansal, biolog-matematician, la George Town University din Washington DC.
- Demararea vaccinării și distribuția vaccinurilor nu este unitară. Viteza de distribuție și lansarea vaccinurilor la nivel mondial este esențială. O coordonare globală perfectă ar putea probabil eradica pandemia, cel puțin teoretic. În realitate însă există disparități mari între state și chiar în interiorul acestora în ceea ce privește derularea campaniilor de vaccinare.
- Noile tulpini modifică ecuația realizării imunității de turmă. Suntem practic într-o cursă permanentă cu apariția noilor tulpini care pot fi mai contagioase și mai rezistente, ceea ce complică întreaga ecuație a imunizării de turmă. Cu cât durează mai mult campania de vaccinare, cu atât mai mult timp va fi disponibil pentru apariția și răspândirea unor noi tulpini. Mai grav, în condițiile în care crește gradul de imunizare a populației, dar fără a se ajunge la pragul imunizării de turmă, se creează o presiune selectivă asupra virusului care va favoriza tulpinile mai rezistente și mai contagioase care reușesc să-și găsească gazde în persoanele deja vaccinate. Așadar, vaccinarea însăși dezvoltă o presiune asupra virusului de a se adapta prin dezvoltarea unor tulpini mai rezistente și mai eficiente.
- Imunitatea nu ține la nesfârșit. Având în vedere experiența anterioară despre corona-virusuri și datele disponibile în prezent despre SARS-CoV-2, e clar că imunitatea este finită și are o curbă descendentă, de estompare, în timp. Nu se cunoaște încă până la ce nivel și în ce interval de timp. Dar e clar că e vorba de câteva luni, ceea ce face ca intervalul în care ar trebui administrat vaccinul întregii populații este foarte strâns, aproape sau chiar imposibil de realizat. Până se administrează la toată populația, cei vaccinați inițial își pierd imunitate. De aceea, informația privind durata protecției oferită de vaccin este ESENȚIALĂ pentru a pute determina intervalul în care trebuie administrat vaccinul la nivelul întregii populații.
- Vaccinarea schimbă comportamentul social – scade precauția din partea persoanelor vaccinate. Așadar, va crește interacțiunea dintre indivizi ceea ce, din nou, modifică ecuația pentru atingerea imunității de turmă.
În plus față de motivele prezentate de Revista Nature, ar mai putea fi adăugat un al șaselea impediment în realizarea imunizării de turmă. Refuzul unei părți din populație de a-și administra vaccinul.
Atunci ce rost mai are vaccinarea?
Chiar dacă atingerea obiectivului imunității de turmă pare o misiune imposibilă, vaccinarea susținută a populației nu este deloc inutilă. Dimpotrivă, istoria pandemiilor gripale din ultimul secol a arătat că atunci când a existat un vaccin disponibil durata acestora s-a scurtat, iar numărul de victime a scăzut.
De asemenea, vaccinarea și revaccinarea periodică a categoriilor vulnerabile, respectiv persoanele peste 65 de ani sau alți pacienți cu boli cronice, poate diminua semnificativ presiunea pe secțiile ATI.
În timp, organismul uman se va „antrena” din ce în ce mai bine pentru a face față virusul ceea ce va duce la același deznodământ pe care l-am văzut și la pandemiile din trecut care treptat s-au transformat în epidemii sezoniere.
