Un studiu realizat în colaborare de cercetării de la două universități din Suedia, publicat pe 13 octombrie 2021, în secțiunea “Viruses” a publicației “Natural News”, a stârnit un val de îngrijorări cu privire la un posibil efect advers pe termen lung pentru toate vaccinurile care au la bază proteina spike în integralitatea sa (“full-lenght spike-based vaccines”). În această categorie se înscriu toate vaccinurile pe bază de ARN mesager sau pe bază de adenovirus, care livrează informația genetică pentru producerea în întegime a proteinei Spike. Toate vaccinurile autorizate în România au la bază acest mecanism, fiind deci vizate de concluziile studiului din Suedia, care poate fi consultat aici.
“Rezultatele noastre relevă un mecanism molecular prin care proteina spike ar putea împiedica imunitatea adaptativă și care subliniază un potențial efect advers al vaccinurilor pe baza proteinei spike cu lungime integrală“, se arată în studiu. .
Una dintre concluziile certe ale studiului este că, după vaccinare, proteinele Spike, care sunt produse în citoplasmă, nu sunt doar eliminate în afara celulei unde determină răspunsul imun, ci pătrund și în nucelul celulei. Într-un studiu anterior, cercetătorii suedezi demonstaseră deja că o parte din materialul viral pătrundea în nucelul celulei, dar nu aveau un răspuns cu privire la proteina spike. Noua cercetare confirmă faptul că și acestă proteină spike ajunge în cantități mari în interiorul nucleului celulei.
“Rezultatele noastre sunt consistente cu cele din studiul anterior. Proteinele Nsp1, Nsp5, Nsp9, Nsp13, Nsp14 și Nsp16 sunt într-adevăr localizate în nucelu, iar nucleoproteinele sunt în principal localizate în citozol (mediul intracelular dintre nucleu și membrana celulei – n.r.). În mod surprinzător, am găsit din abundență proteina spike în nucleu“, notează cercetătorii suedezi.
Acest lucru contrazice asigurările date de producătorii vaccinurilor, că proteinele spike produse în urma vaccinării nu rămân în interiorul celuleor uman, iar ARNm nu ar fi avut o transcriere reversibilă care să conducă la modificarea ADN-ului uman, așa cum se întâmplă în cazul HIV. De ce este importantă acestă asigurare dată de producătorii vaccinurilor? Pentru că pătrunderea în nucleul celulei ar fi ridicat semne de întrebare privind o posibilă acțiune a proteinei Spike asupra ADN-ului uman.
Studiul din Suedia infirmă asigurările date de producători și constată prezența în nucleu a proteinei spike, nu doar în mod accidental, ci “din abundență”.
Este pentru a doua oară când asigurările oferite de producătorii vaccinurilor sunt contrazise de cercetători. La fel s-a întâmplat atunci cănd producătorii au susținut că doza de ARNm acționează strict la nivelul umărului unde este injectat vaccinul. Ulterior au apărut date (vezi aici), furnizate chiar de compania Pfizer, la cererea autorităților din Japonia, care indicau prezența proteinei spike în cantități mari în măduva spinării, în splină, ficat și în ovare. Simpla prezență a proteinei spike în aceste organe nu e neapărat ceva rău, dar e îngrijorător că producătorii nu au analizat în niciun fel dacă aceste organe sunt sau nu afectate pe termen mediu sau lung în urma vaccinării.
Cercetătorii suedezi au mers însă mai departe pentru a stabili dacă prezența proteinei spike în interiorul nucleului celulei influențează în vreun fel procesele de replicare ADN. Concluzia îngrijorătore a studiului e că există o astfel de influență directă a proteinei spike:
“Interesant e că supra-exprimarea proteinei spike nu a afectat morfologia și proliferarea celulei, dar a reprimat procesele de reparare a ADN-ului prin HR (recombinarea omoloagă) și NHEJ (recombinarea neomoloagă a capetelor). (…) Toate datele demonstrează că proteina spike afectează în mod direct repararea ADN-ului în interiorul nucleului“, mai arată autorii studiului
Unul dintre efectele grave ale aceastei interferențe a proteinei spike în procesele ADN-ului uman este inhibarea așa-numitei “recombinări V(D)J” – acest proces este esențial pentru “dotarea” anticorpilor de la nivelul limfocitelor, cu receptorii specifici, cu “armele necesare”, în lupta cu un anumit virus.
Ihibarea aceststui proces împiedică așadar organismul să găsească răspunsul imun adecvat la agenții patogeni care intră în organism (bacerii, viruși, proteine străine etc.) sau care sunt produși de de organism (ex. celulele canceroase). Altfel spus, inhibarea “recombinării V(D)J”, scade capacitatea imunitară a organismului în lupta cu agenții patogeni.
“Raportul obținut în urma testului nostru in vitro arată că proteina spike a împiedicat intens recombinarea V(D)J. În mod consistent cu rezultatele noastre, observațiile clinice au arătat, de asemenea, că riscul formelor grave de boală sau de deces din cauza COVID-19 crește cu vârsta, în special la adulții în vârstă care prezintă cel mai ridicat risc. Acest lucru ar putea fi din cauza faptului că proteina spike a SARS-CoV-2 poate slăbi sistemul de reparare a ADN-ului pentru persoanele în vârstă și, pe cale de consecință, afectează recombinarea V(D)J și sistemul imunitar adaptativ. În contrast, datele noastre oferă detalii valoroase cu privire la implicarea subunităților proteinei spike în repararea deteriorării ADN-ului, indicând faptul că vaccinurile bazate pe proteina spike de lungime integrală pot inhiba recombinarea V(D)J în celulele B, ceea ce e consistent cu un studiu recent care arată că aceste vaccinuri induc mai puține titruri de anticorpi decât vaccinurile RBD. (…) În plus, rezultatele noastre implică un efect advers potențial al vaccinurilor bazate pe proteina spike de lungime integrală”, se artă în concluziile studiului suedez.
