Nu am auzit până acum ca un bărbat, transgender, non-binar etc. să se fi plâns că a fost discriminat când a trebuit să nască! Și sunt convins că dacă s-ar fi întâmplat așa ceva, știrea s-ar fi propagat instant în toată lumea, pentru că nu vezi în fiecare zi un bărbat însărcinat, darmite să mai fie și discriminat din acest motiv! Deci nu cred că există o problemă reală de acest gen în societate. De ce a fost nevoie atunci să avem o dezbatere la nivelul Parlamentului European pe acest subiect?
Nu știu ca în ultimele decenii să fi existat mișcări sau manifestări rasiste în România. Și nici nu am auzit ca autoritățile române să fi omorât în bătaie un cetățean pentru că are pielea neagră. Atunci de ce trebuie ca și noi, cei mioritici, să ne aliniem la mișcarea Black Lives Matter? De ce trebuie să îngenuncheze sportivii români în semn de scuză pentru o culpă ce nu le aparține? Și de ce sunt înfierați și stigmatizați în media și pe rețelele de socializare, cei care au îndrăznit să nu îngenuncheze?
Nu am pretins niciodată ca o persoană să fie obligată să-și definească propria sexualitate altfel decât crede ea de cuviință. Este o chestiune de intimitate ce se rezolvă în forul interior al fiecăruia. Este legitim ca fiecare minoritate sexuală să se autointituleze așa cum își dorește: lesbiene, gay, bisexuali, transexuali, trangender, queeri, intersexuali, cigeni, asexuali, demisexuali, autosexuali, pansexuali, polisexuali, poligami, non-binari, swingeri, bi-curioși, non-heteroxexuali ș.a.m.d… Dar nu pot înțelege, pentru Dumnezeu!, de ce vor unii, cu orice preț, să-mi interzică să-i mai spun mamei „Mamă”, iar tatălui „Tată”. De ce vor unii să scoată din vocabular orice cuvânt de gen, să nu mai spunem „el” sau „ea”, „soț” sau „soție”, „bărbat” sau „femeie”, „masculin” sau „feminin” ș.a.m.d. De ce mie mi se refuză aceeași libertate de a-mi defini genul și sexualitatea?
Nu am avut niciodată aroganța de le spune celor care aparțin unor minorități sexuale că e rău cum sunt ei și că e bine așa cum sunt eu. Dar nici nu pot accepta să mi se spună tot timpul că trebuie să accept că e bine așa cum sunt ei! Nu ar fi oare mai bine să nu ne mai catalogăm deloc unii pe alții în buni sau răi?
Nu mi-am îndemnat niciodată copilul să-și urască semenii, cu atât mai puțin când e vorba de minoritari. Nu l-am învățat să deteste alte orientări sexuale sau să se considere superior față de copiii pielea de altă culoare, ori care vorbesc în altă limbă. Dar nici nu pot accepta ca, sub pretextul educației sexuale, copilului meu să i se inoculeze în școală doctrina progresistă, iar orientările sexuale minoritare să-i fie prezentate drept modele dezirabile, pe care ar trebui să le testeze „liber”, chiar dacă nu e mânat de niciun imbold lăuntric către ele. Nu ar fi mai bine ca la școală copiii să învețe carte, iar orientarea sexuală să și-o descopere fiecare în propria sa intimitate? Am detestat din plin propaganda comunistă făcută pe scară largă în școlile din România. Ce facem acum? O înlocuim cu propaganda progresistă în școlile din toată lumea?
Detest ca un roman, un film sau un spectacol să fie cenzurat pentru că ar conține atitudini sau comportamente specifice unor minorități de orice fel, sexuale, religioase, etnice, de rasă etc. Dar nici nu pot accepta să fie cenzurate tocmai pentru că nu ar conține astfel de elemente!
Este revoltător ca un regizor cu renumele lui Andrei Șerban să ia decizia de a demisiona de la o universitate de prestigiu pentru că cei din conducere i s-au plâns că sunt prea mulți profesori albi, heterosexuali „așa cum este el” și pentru că i-a fost peste puteri să își imagineze ca monologul Julietei din Shakespeare să fie interpretat de un bărbat transexual!
„Pe aripile vântului”, „Albă ca Zăpada” sau „Zece negri mititei” au devenit „indezirabile” pe motiv că ar fi ofensatoare la adresa unor minorități! Îți este deja teamă să mai folosești cuvântul „negru” pentru a nu fi pus la colț pentru viziuni reacționare. Dar, pentru Dumnezeu, cum să numești „găurile negre” ca să nu riști să fii acuzat de rasism, așa cum s-a întâmplat deja în Statele Unite?
Se merge chiar mai departe, până a la falsificare adevărului istoric. În noile producții cinematografice, în spiritul „corectitudinii politice”, nobilimea europeană medievală este întruchipată de actori de culoare sau cu trăsături asiatice, generând confuzie și dezorientare la nivelul publicului mai puțin instruit. Se cenzurează filme, cărți, piese de teatru care, pentru a evoca istoria, conțin scene cu persoane de culoare, evrei etc. în posturi umilitoare în care sunt opresați de „rasa albă, ariană”. Ca și cum negrii, evreii nu ar fi fost opresați și umiliți cu adevărat, secole de-a rândul! Cum să ne ferim să mai repetăm greșelile din istorie dacă am ajuns să le negăm și apoi să le uităm?
Obiectivul generos de a cultiva acceptarea diversității și a orientărilor minoritare de orice fel nu trebuie confundat cu promovarea agresivă a acestora orientări, ca modele dezirabile ce ar trebui îmbrățișate și însușite de cât mai mulți membri ai societății. De ce e nevoie de promovarea atât de agresivă a LGBT? Credeam că scopul emancipării acestei minorități este de a coabita cu majoritatea, nu de a-și câștiga noi adepți…
În etica aristotelică se spunea că orice exces este un viciu – virtutea este mereu la mijloc, acolo unde este moderație și echilibru. Radicalismul, pozițiile extremiste, lipsite de moderație sunt așadar un viciu, indiferent dacă sunt exprimate de o majoritate sau de un grup minoritar. Discriminarea este la fel de gravă când dezavantajează, dar și când, dimpotrivă, avantajează un grup minoritar! Etichetările disprețuitoare că nu ești „open minded”, că ai viziuni retrograde pentru că nu ți-ai însușești viziunea sau chiar comportamentul unor minorități sunt la fel de stigmatizatoare cum erau și încă mai sunt stereotipurile la adresa celor de culoare sau de altă orientare sexuală.
Acest radicalism minoritar exacerbat, această agresivitate a unor minorități de a impune ca normă generală propria lor viziune despre viață și despre societate, nu poate conduce la consens general și la concordie socială. Legea a III-a a mecanicii newtoniene ne spune că o forță ce acționează asupra unui corp va genera din partea acestuia o forță egală de sens opus. Este valabil și pentru mecanica socială. Manifestările radicale exercitate de un grup social asupra altui grup social vor genera manifestări de sens opus, la fel de radicale!
Lucrurile nu pot rămâne așa, tocmai pentru că au ieșit deja demult din zona de mijloc a moderației și a echilibrului din etica aristotelică. Virtuțile diversității și ale multiculturalismului se transformă din ce în ce mai mult în vicii. Pozițiile se radicalizează și cresc în intensitate, generând tensiuni din ce în ce mai mari în societate. Semnele nu sunt deloc încurajatoare. Nu pare că lucrurile ar urma să se domolească. Fiecare nouă absurditate impusă cu agresivitate de activiștii minoritari alimentează și mai mult forța de sens opus a radicalismului unor extremiști din grupul așa-zis majoritar. Societatea se învrăjbește la nivel global! Umanitatea a mai trecut prin asta! Vom reuși să evităm dezastrul sau este deja prea târziu?
