Ultimul Raport al Departamentului de Stat al SUA cu privire la Climatul Investițional din România (vezi aici raportul), dedică mai multe paragrafe pentru a-și exprima îngrijorarea referitoare la modificările aduse în trecut Legilor justiției și mai ales cu privire la Secția de Investigare a Infracțiunilor din Justiție (SIIJ). Cel mai grav e că remarcile din raport denaturează adevărul despre funcționarea acestei secții.
„Parchetul special înființat de guvernul anterior pentru investigarea și anchetarea judecătorilor și procurorilor, care pare să instrumenteze doar cazuri motivate politic, continuă să funcționeze.”
Această informație este profund neadevărată. Pe de o parte pentru că SIIJ nu poate fi „motivată politic”, întrucât conducerea sa este numită strict de către magistrați. Deci nu există nicio pârghie prin care un decident politic ar putea direcționa activitatea SIIJ. În al doilea rând, sunt numeroase cazuri investigate de SIIJ cu privire la abuzuri de notorietate publică prin care procurorii DNA încercau să facă presiuni asupra unor martori sau asupra unor magistrați pentru a obține condamnarea împotriva unor adversari politici ai celor care controlau destinele justiției din România. Aici nu există nicio motivație politică, contrar celor spuse de Departamentul de Stat.
De ce dezinformează SUA cu privire la acest aspect? De ce atâta îndârjire din partea americanilor față de această secție care, principial vorbind, ar garanta independența judecătorilor și, implicit, a actului de justiție?
Cu cât vedem mai multă îndârjire din partea SUA cu atât se întărește confirmarea că americanii sunt foarte interesați de controlul asupra sistemului judiciar din România, iar asta ar trebui să ne preocupe pe fiecare dintre cetățenii acestei țări.
De ce este SIIJ o amenințare pentru SUA?
SIIJ a fost înființată la propunerea CSM (autorul amendamentului la Legile justiției) ca urmare a abuzurilor repetate exercitate de procurorii DNA asupra mai multor judecători care urmau să se pronunțe în cauzele instrumentate de DNA. Până la înființarea SIIJ singura cale de atac împotriva acestor abuzuri era de a depune o sesizare chiar la DNA, în cadrul căreia funcționa o secție specială pentru investigarea magistraților. Altfel spus, dacă un procuror DNA comitea abuzuri, trebuia să mergi să te plângi la DNA – o instituție care îi lăuda la scenă deschisă pe procurorii care comiteau astfel de abuzuri (a se vedea declarațiile laudative ale fostului șef DNA la adresa „unității de elită” de la Ploiești, care s-a remarcat în mod deosebit prin abuzurile grave inclusiv asupra unor magistrați).
SIIJ a fost concepută să funcționeze total independent de factorul politic. Este practic singura unitate de parchet complet independentă din România, spre deosebire de celelalte unde procurorii-șefi sunt numiți de politicieni, respectiv de ministrul Justiției și de președintele României.
De ce deranjează atât de mult SIIJ, care în mod normal ar fi trebuit susținută de cei care proclamă principiile libertății și ale democrației? Tocmai pentru că este independentă politic! Nici președintele, nici ministrul Justiției nu pot influența cu nimic activitatea secției. Deci nu pot opri investigațiile unor abuzuri împotriva magistraților.
Aici este problema fundamentală și cheia acestei probleme: pentru a putea controla sistemul judiciar dintr-o țară trebuie să ai instrumente de control asupra magistraților. În România, acest control se realiza prin așa-numitul „Binom” SRI-DNA. Magistratul care nu voia să dea condamnări în dosarele DNA fără a avea temeiuri juridice consistente, era interceptat în permanență de către SRI cu scopul de a i se găsi orice vulnerabilitate pe baza căreia să poată fi șantajat. De multe ori, interceptările se extindeau la familia magistratului, pentru a găsi vulnerabilități la adresa copiilor sau rudelor apropiate ale acestuia. Când nu se găsea nimic, interceptările erau trunchiate prin omisiuni sau chiar prin modificarea unor afirmații astfel încât să se dea aparența unei vinovății. Magistratul era pus sub urmărire penală, dar continua să judece cauzele instituției care îl investiga, fiind practic sub o presiune perpetuă din partea acesteia.
Evident, pentru ca un astfel de mecanism să poată funcționa era obligatoriu ca procurorii care comiteau aceste abuzuri să aibă garanția că nu vor răspunde legal pentru faptele lor. Garanția era chiar în faptul că instituția care ar fi trebuit să-i ancheteze era chiar cea care le ordona abuzurile, adică DNA.
Mecanismul s-a gripat în momentul în care investigarea magistraților a fost scoasă în afara DNA și a devenit parchet independent. Cei care susțin principiile independenței justiției ar fi trebuit să aplaude la scenă deschisă această eliberare a judecătorilor. Dar comportamentul lor a fost diametral opus.
În România, cel mai vehemenți adversari ai SIIJ sunt anumite organizații ale procurorilor (nu ale judecătorilor!), adică cei care se simt direct amenințați de anchetele SSIJ. În plan politic, USR-Plus este vârful de lance, în timp ce PNL pare că doar mimează opoziția față de SIIJ. Deci aceștia sunt exponenții autohtoni care luptă pentru revenirea controlului asupra justiției din România.
Interesele externe privind SIIJ
Vedem însă și foarte multe organisme externe interesate de desființarea SIIJ. Cei mai vehemenți sunt reprezentanții SUA, care încalcă toate normele și convențiile diplomatice pentru a presa decidenții din România să desființeze secția, iar competența anchetării magistraților să revină la Binom. Asta ne arată că SUA nu sunt deloc străine de controlul asupra justiției din România. În fond, strategic vorbind, când îți plasezi un arsenal militar într-un anumit stat, e firesc să vrei să îți dorești să ai pârghiile necesare pentru ca lucrurile să nu scape de sub control. Pentru că trebuie înțeles bine: controlul justiției înseamnă de fapt controlul asupra întregii clase politice din acel stat. Politicianul care se opune intereselor de control din exterior se alege imediat cu dosar penal, imaginea sa este compromisă și, în cele din urmă, dacă nu se potolește, ajunge chiar să își piardă chiar libertatea.
Faptul că SUA își propune să aibă astfel de pârghii de control nu e condamnabil decât în raport cu demagogia lor privind principiile democratice și independența justiției. Dar dincolo de asta, există o competiție mondială între state și fiecare încearcă să-și apere cât mai bine interesele.
Cel mai grav este însă că acest lucru se realizează cu complicitatea unor instituții de vârf din România – Președinția, DNA, SRI etc. Adică exact acele instituții care ar fi trebuit să apere interesele și suveranitatea României!
