Ceea ce surprinde în primul rând în legătură cu aceste documente, care oferă detalii despre capacitățile militare ale Ucrainei, e că scandalul a izbucnit cu foarte puțin timp înainte de declanșarea mult-așteptatei și mult-discutatei contra-ofensive de primăvară a forțelor ucrainene, despre care secretarul de stat american Anthony Blinken afirma că va începe „în câteva săptămâni”. Asta deși documentele cu pricina începuseră să apară în mediul online încă din luna ianuarie! Se pune deci întrebarea ce s-a întâmplat și ce a condus la izbucnirea acestui caz chiar înainte „cu câteva săptămâni” de mare ofensivă, punând în măna rușilor o pleașcă de informații în brațe chiar înainte de marea confruntare?
Cum au fost distribuite documentele? Cine sunt cei care le-au preluat de la „sursa zero” și le-au dat mai departe?
Este interesant că, autoritățile americane au arestat, într-o acțiune televizată în direct, „țapul ispășitor” care ar fi „scurs” documentele, dar nu au spus încă nimic despre persoana care le-a făcut publice, pe rețelele de socializare, deși aceasta ar fi putut fi identificată mult mai ușor.
Misteriosul „Lucca”
Conform informațiilor apărute în presa americană și olandeză, „sursa zero” respectiv Jack Douglas Teixeira, alias „OG”, ar fi postat documentele într-un grup închis de pe platforma Discorder, intitulat „Thug Shaker Central”. Grupul era administrat chiar de „OG” și cuprindea în principal membrii minori pasionați de arme și de jocuri pe calculator. Aici „OG” începuse să pună informații secrete încă de anul trecut. Dar nimic nu a „transpirat” mai departe până pe 28 februarie, când unul dintre membrii grupului „Thug Shaker Central”, cu numele de profil Lucca, ar fi luat 54 de fotocopii din cele 300 postate de „OG” și le-ar fi pus pe un alt grup, tot cu circuit închis, „Wow_mao”, constituit tot pe platforma Discorder. Există informația că acestă persoană „Lucca” ar fi postat acele documente pe noul grup în zilele de 1, 2, 3 și 4 martie.
Până la această oră nu se știe cine este „Lucca”, deși se pare că a avut un rol cheie în diseminarea documentelor secrete!
„Persoana B”
Un alt membru al grupului „Wao_Mao” ar fi preluat de aici doar 10 fotocopii pe care le-ar fi pus ulterior pe un alt grup, cu mii de membri, tot pe Discorder, intitulat „Minecraft Earth Map” și dedicat fanilor jocului de calculator cu acelasi nume. De aici lucrurile încep să devină din ce în ce mai ciudate. Acest lucru a fost relatat într-un comentariu pe Twitter, de către Aric Toler, director la publicația olandeză Bellingcat, care a fost citată ca sursă credibilă de către Washington Post, în privința descrierii circuitului documentelor secrete în spațiul online.
Nu știm cine a luat cele 10 fotocopii și le-ar fi pus pe un grup mult mai larg, al pasionaților de jocul de calculator „Minecraft”. Noi îi vom spune „Persoana B”. Ceea este și mai ciudat e că timp de mai bine de o lună, niciunul dintre miile de membri din grupul „Minecraft Earth Map” nu a distribuit niciuna dintre cele 10 fotocopii până pe 5 aprilie, când acestea au apărut pe trei platforme sociale, 4chan, Telegram și Twitter. Deci cineva din acest grup s-a trezit pe 5 aprilie că vrea să publice documentele secrete, s-a dus în spate cu mai bine de o lună pentru a găsi postările Persoanei B, pe care le-a redistribuit pe una sau mai multe rețele sociale.
„Persoana C”
Nu știm cine e această persoană care preluat fotocopiile din grupul „Minecraft Earth Map” și le-a postat pe rețelele sociale. Noi îi vom spune „Persoana C”. Nu știm nici de ce nu le-a postat mai devreme și nici ce a motivat-o să le distribuie pe 5 aprilie. În orice caz, Persoana C ar fi putut fi identificată mult mai ușor de către autoritățile americane. Spre deosebire de Jack Douglas Teixeira, care a acționat doar în interiorul unui grup închis, Persoana C a cauzat cu adevărat „publicarea” documentelor în spațiul online deschis. Deci faptele sale sunt cel puțin la fel de grave, dacă nu cumva chiar mai grave! În puls, platformele sociale menționate permit identificarea precisă a celor care postează. Este ciudat că, cel puțin până la această oră, autoritățile americane nu s-au arătat interesate să afle cine este Persoana C. Sau poate știu cine este, dar nu este în interesul SUA ca informația să devină publică, fapt care acreditează ideea că Teixeira este doar un „țap ispășitor”.
Un alt lucru greu de explicat și care face aproape ridicolă arestarea lui Teixeira, este cum a fost posibil ca acest junior de 21 de ani, cu gradul de soldat (echivalentul „airman”), să fi avut acces la documentele secrete de top, destinate doar statului major din Pentagon. Nu susținem că documentele obținute de Teixeira nu ar fi autentice, dar este greu să ne imaginăm că un junior, fără grade militare, ar fi putut ajunge de capul lui în inima comunicațiilor secrete de la Pentagon. Această situație face și mai ciudată lipsa de interes a autorităților americane în identificarea celorlalte persoane de pe lanțul difuzării documentelor secrete, respectiv „Lucca”, „Persoana B” și mai ales „Persoana C”.
Câte documente s-au scurs? Nu știm! Dar cunoaștem conținutul lor!
Nimeni nu poate spune exact câte documente s-au scurs de la Pentagon. S-au vehiculat peste tot cifre aproximative: circa 50 (Times și CNN), 100 + (New York Times) sau circa 300 (Washington Post).
Cert este că în prezent circulă pe internet doar o mică parte din numărul total invocat. Apar cel mai frecvent cele 10 fotocopii care ar fi fost puse de „Persoana B” pe grupul „Minecraft Earth Map”. Există însă alte 11 documente apărute pe grupuri pro-ruse de Telegram încă din 5 aprilie, cu o zi înainte de publicarea articolului din New York Times care a provocat izbucnirea scandalului.
Mai există capturi de ecran cu previzualizările în mare parte ilizibile ale documentelor pe care le-ar fi postat Lucca pe grupul „Wao_Mao”.
Însă în total nu pot fi găsite mai mult de 30 de imagini ale documentelor scurse. Adică doar 10% din cele 300 despre care vorbește Washington Post. Și toate se referă la războiul din Ucraina.
Diferența până la 300 nu poate fi găsită nici măcar pe site-urile sau platformele non-americane, care nu se supun interdicției legale de a difuza informații secrete ale administrației SUA. Cum e posibil ca pe grupurile fără interdicție legală să nu găsim decât o mică parte din presupusele documente scurse, dar în ziarele americane care se supun legilor americane să găsim relatări atât de multe și detalitate din celelalte multe fotocopii la care se face referire, fără însă a fi prezentate public?
Sub aspectul infracțiunii din legea americană privind răspândirea de informații cu caracter secret, ceea ce fac aceste publicații americane este mult mai grav decât ceea a făcut „sursa zero” Teixeira, care publicase documentele într-un cerc închis, cu un număr relativ mic de membri. Și este cel puțin ciudat că nicio autoritate a guvernului SUA nu face nimic să oprească relatarea informațiilor secrete de către aceste mari publicații – deși anterior, aceleași autorități au intervenit și au obligat platformele sociale să șteargă fotocopiile documentelor secrete.
De ce sunt tolerate aceste relatări detaliate și ilegale din marile ziare americane? Iar dacă acestea și-au asumat riscul de a ne relata informațiile secrete din documente, încălcând legea americană, de ce nu merg până la capăt să ne prezinte și fotocopiile pe care pretind că le-au analizat? Publicarea lor nu ar schimba cu nimic situația juridică a acestor instituții media, în raport cu infracțiunea deja comisă de răspândire de informații secrete. Dar în mod cert este mult mai greu să “fabrici” 300 de documente, cu aparența de autenticiate, decât doar 20-30 de fotocopii…
Efortul de a confirma „autenticitatea” documentelor
Trebuie subliniat faptul că niciunul dintre documentele fotocopiate nu conține elemente care să le ateste autenticitatea. Nu există nici ștampile, nici numere de înregistrare, nici semnături sau alte înscrisuri olografe. Sunt pur și simplu niște slide-uri, tipărite pe o hârtie obișnuită, care ar fi putut fi realizate de orice grafician cu oarecare experiență. Nu conțin nimic care să ne confirme, fără urmă de îndoială, că documentele provin cu adevărat de la Pentagon și că informațiile respective ar fi fost destinate cu adevărat decidenților de vârf din armata americană.
Putem presupune foarte ușor că documentele au fost fabricate și puse la „dispoziția” lui Teixeira, despre care se știa probabil că are tendința de a se lăuda cu faptul că are acces la informații secrete.
Sau putem presupune, la fel de ușor, că documentele sunt autentice și au fost scurse deliberat pe „canalul Teixeira”, fără acele elemente de identificare care ar fi pus în pericol identitatea celor care a pus la cale această scurgere.
În ambele situații, dacă scurgerea a fost deliberată, se pare că undeva circuitul distribuirii lor a fost blocat, iar documentele nu au apărut în spațiul public, cum probabil s-a intenționat. Astfel, cei care au pus la cale scurgerea au fost nevoiți să intervină pentru a le scoate din grupul închis al lui Teixeira și a le pune pe rețelele sociale, de unde să poată fi preluate de marile publicații americane. Asta ar explica de ce „Lucca”, „Persoana B” și „Persoana C” nu au fost identificate până la această oră și de ce nu pare a exista niciun interes manifest pentru identificarea lor.
Avem însă o certitudine: Pentagonul nu a încercat niciun moment să nege autenticitatea documentelor, deși, în lipsa unor însemne specifice, iar fi fost la îndemână să susțină că fotocopiile nu îi aparțin. Dimpotrivă, am spune! Pare că Pentagonul a făcut tot ce era posibil pentru a confirma autenticitatea lor și a lăsa deschisă lista cu informații care ar mai putea apărea. Îngrijorarea exprimată la începutul scandalului, avansarea ideii că nu se cunoaște numărul documentelor „scurse”, anchetele declanșate și însăși arestarea televizată în direct a presupusului făptaș care a scurs documentele sunt acțiuni care susțin ideea că documentele sunt autentice. Pare a fi un efort conjugat de a convinge opinia publică de faptul că documentele sunt reale și că informațiile publicate trebuie luate în serios.
De asemenea, campaniile din presa americană consacrată privind circuitul documentelor și detaliile foarte amănunțite din conținutul lor întăresc și mai puternic ideea că documentele ar fi autentice. Totul pare să confirme că documentele sunt cât se poate de reale, că aparțin Pentagonului și că informațiile pe care le conțin ar fi fost destinate exclusiv decidenților de top din armata SUA. Iar aceste „confirmări” în valuri vin în contextul în care spațiul online există doar 10% din presupusele documente scurse, fără ca acestea să conțină niciun element de identificare!
Ce știm și ce nu știm?
Nu știm dacă documentele sunt într-adevăr autentice. Dacă cineva și-ar fi propus să fabrice informații care să deruteze Rusia cu puțin timp înainte de declanșarea contra-ofensivei ucrainene ar fi făcut probabil exact ceea ce vedem acum în acest caz: ar fi livrat dovezile contrafăcute prin diverse canale obscure, ar fi mimat îngrijorarea pentru breșa de securitate astfel încât să confirme autenticitatea informațiilor, ar fi manifestat tentativa de a cenzura informațiile apărute pe rețelele de socializare, ar fi inclus în pachetul de informații scurse și informații adevărate, dar și elemente care dezavantajează autorul documentelor (cum sunt de pildă relatările despre faptul că SUA își spionează aliații), cât și informații care, aparent, nu ar fi în interesul autorului să fie dezvăluite (ex. vulnerabilitățile Ucrainei). Toate acestea ar întări credibilitatea informațiilor contrafăcute menite să deruteze adversarul. Nu ar fi pentru prima oară când se întâmplă așa ceva într-o confruntare militară. Operațiunea Mincemeat din Al Doilea Război Mondial, prin care naziștii au fost dezinformați cu privire la debarcarea din Sicilia este doar unul dintre exemplele de acest gen.
Știm de asemenea, cu certitudine, că documentele nu au fost publicate de Rusia sau alt adversar al SUA. Deși presa americană a susținut inițial această ipoteză, ulterior a fost abandonată. Arestarea lui Teixeira a exclus cu totul intervenția unor servicii de informații ostile Statelor Unite. Dar există și un argument logic care ne întărește convingerea că documentele nu au fost publicate de cineva din afara Pentagonului. Orice serviciu de informații care ar fi avut acces la o sursă în Pentagon care ar fi putut obține astfel de documente ar fi avut tot interesul să nu publice nimic. Pe de o parte, și-ar fi dorit să-și protejeze sursa, pentru a o folosi în continuare, iar pe de altă parte și-ar fi dorit ca SUA să nu cunoască faptul că un serviciu străin a intrat în posesia unor date critice privind strategia militară din Ucraina astfel încât să-și conserve avantajul elementului surpriză.
Dar există și posibilitatea ca documentele și mai ales informațiile să fie autentice. Unii analiști susțin că motivul „scurgerii” ar avea la bază un conflict între Pentagon și Casa Albă. Decidenții militari, care ar realiza că mult anunțata contra-ofensivă ucraineană nu ar avea șanse de succes, ar fi în conflict cu decidenții politici de la Casa Albă care pun presiune pentru declanșarea contra-ofensivei cu orice preț, astfel încât să poată motiva sprijinul și unitatea blocului de susținători ai Ucrainei. Nefiind luați în serios de decidenții politici, ofițerii de la Pentagon ar fi scurs documentele pentru a arăta întregii lumi că situația este diametral opusă față de ceea ce susțin politicienii în spațiul public.
Oricare dintre ipoteze poate fi valabilă. Nu știm deci dacă documentele sunt autentice sau nu. Dar știm că s-au făcut și se fac eforturi susținute pentru a se confirma autenticitatea lor, pentru a se induce ideea că informațiile dezvăluite sunt adevărate și trebuie luate în serios. Acest efort de confirma autenticitate validează atât scenariul derutării adversarului, cât pe cel al conflictului dintre Pentagon și Casa Alba. În ambele situații, autorii scurgerii și-ar fi dorit ca documentele să fie luate în serios.
Știm de asemenea, că tânărul de 21 de ani care ar fi scurs documentele nu este nici pe departe singurul responsabil în acest deznodământ. Și mai știm că, cel puțin până acum, autoritățile americane nu par preocupate sa-i găsească și să-i sancționeze pe cei care au făcut posibilă cu adevărat publicarea documentelor secrete („Lucca”, Persoana B și Persoana C și ulterior marile concerne media americane), ceea ce intră în contradicție cu aparenta îngrijorare și procupare de a elimina breșa de securitate informațională a Pentagonului.
Nu știm cum arată circa 90% din documentele care sunt scurse. Dar știm cu siguranță că publicații americane de prestigiu insistă să relateze detalii amănunțite din aceste documente pe care nu le-a văzut nimeni, ca și cum ele ar exista. Și mai știm că autoritățile americane nu sunt deloc îngrijorate că presa consacrată difuzează informații clasificate din aceste presupuse documente, deși infracțiunea este chiar mai gravă decât cea comisă de tânărul arestat, care a postat documentele secrete într-un cerc închis foarte restrâns.
Toate acestea ne conduc la concluzia aproape certă că „scurgerea” a fost un act deliberat în care s-au implicat mai multe persoane și că s-a dorit publicarea și comentarea unor informații cel puțin aparent secrete și cel puțin aparent autentice!
Cui folosește?
Dacă această “scurgere” are drept scop derutarea adversarului, atunci în mod clar ea folosește SUA și Ucrainei. În principiu, documentele ar putea prezenta o evaluare sub-estimată a forțelor armate ucrainene, cu scopul de a lua prin surprindere armata rusă în momentul declanșării contra-ofensivei. Acest scenariu ar explica de ce “scandalul” documentelor scurse de la Pentagon a apărut cu doar “câteva săptămăni” înainte de marea contra-ofensivă de primăvară. Chiar dacă decidenții ruși ar putea presupune că este o operațiune de dezinformare, ei nu ar putea ignora cu totul informațiile din documentele scurse. Acest lucru le poate influența strategia și le poate crea dificultăți de logistică în organizarea frontului.
Dacă, dimpotrivă, scurgerea are la bază un conflict dintre Pentagon și Casa Albă, cum s-a sugerat, atunci “scurgerea” folosește Pentagonului, în sensul că ar devoala o realitate mult mai puțin optimistă despre șansele contra-ofensive ucrainene, cu scopul de a determina decidenții politici de la Casa Albă să renunțe la presiunile în această direcție. În SUA există deja supărarea că mult timp guvernul a ascuns adevărul și că a prezenat publicului o imagine falsă, mult mai optimistă despre războiul din Ucraina pentru a justifica sumele uriașe de bani plătite din banii contribuabililor pentru susținerea forțelor armate ucrainene.
Un alt scenariu ar viza posibila intenție SUA de a crea în aceast război informațional o campanie de comunicare mult mai credibilă decât toate canalele oficiale care au comunicat până acum. În numele celor peste 300 de presupuse documente scurse, presa americană poate livra mult timp de acum încolo tot felul de informații legate de acțiunile sau intențiile SUA, ale Ucrainei și a celorlalți aliați. Aceste informații vor avea un grad de credibilitate mult mai mare decât toate comunicatele oficiale ale Casei Albe și Pentagonului la un loc. Orice informație livrată sub eticheta “Pentagon leaks” nu ar mai fi pusă deloc la îndoială. Confirmarea apratenenței deocumentelor, urmată de acțiunile autorităților americane de a cenzura, șterge și sancționa distribuirea lor conferă acea credibilitate a adevărului incomod care se dorește a fi ascuns. Întotdeauna, ceea ce încearcă să ascundă autoritățile este adevărul. Altfel de ce s-ar strădui să nu se afle? Astfel, orice informație pusă sub această etichetă a “adevărului care s-a dorit ascuns” va avea un grad mare de credibilitate. Este adevărat că pentru a obține acest nivel superior de credibilitate, printre documentele scurse au trebuit să fie incluse și informații incomode pentru autoritățile americane, cum ar fi , de pildă, cele privind presupusa spionare a propriilor aliaților… Dar este un sacrificiu minor (cine ar fi crezut că SUA nu își spionează inclusiv proprii aliați!?), care oferă însă un beneficiu de credibilitate uriaș în războiul informațional.
Oricare dintre scenariile de mai sus este posibil și are un grad de probabilitate mult mai mare decât scenariul oficial al juniorului de 21 de ani, care în mod miraculos a avut acces la documente destinate doar decidenților de top din Pentagon și care a scurs astfel de informații secrete critice luni de zile, fără să fie bănuit de niciuna dintre agențiile de intelligence din Statele Unite.
Adevărul cert îl vom afla după ceva timp de la încheierea războiului din Ucraina.
