Inițierea discuțiilor – Track 1.5 Diplomacy
Știri-alternative a prezentat deja deschiderea negocierilor dintre SUA și Rusia, în cadrul așa-numitei proceduri „Track II Diplomacy” (A doua cale de diplomație) pentru căutarea unei soluții de încetare a conflictului din Ucraina. Acest canal a fost deschis cu ocazia vizitei în SUA – New York, din aprilie 2023, a ministrului rus de externe, Serghei Lavrov, în contextul întrunirii Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite. Atunci, oficialul rus a participat la o întâlnire secretă cu foști diplomați americani aflați în coordonarea Richart Haass, care la data respectivă era președintele Council on Foreign Relations (un think-tank american specializat în politica externă).
„Track II Diplomacy” este o procedură consacrată în diplomație, care constă în deschiderea unui canal de comunicare informal, neoficial și non-guvernamental între două părți aflate în conflict, cu scopul de explora o soluție de încetare a confruntării. De regulă, discuțiile se poartă între foști diplomați, care nu mai au poziții oficiale, dar care pot transmite informațiile către decidenți. În cazul întâlnirii din aprilie de la New-York, am avut de-a face mai degrabă cu o procedură „Track 1.5 Diplomacy”, pentru că una dintre părți, cea rusă, a fost reprezentată de persoane cu poziții oficiale în statul pe care îl reprezintă (Serghei Lavrov), în timp ce partea americană a fost reprezentată de persoane neoficiale, dar care au fost în strânsă legătură cu decidenții de top americani.
Întâlnirea a fost dezvăluită recent de NBC News, în avanpremiera Summitului NATO de la Vilnius, când urma să se discute o posibilă admitere a Ucrainei în organizația nord-atlantică. Dezvăluirile au creat probabil o frustrare mare în rândul partenerilor SUA (ucraineni și europeni) care nu au fost consultați cu privire la acest demers. Așa s-ar putea explica faptul că a doua zi după știrea NBC News, conducerea Statelor Unite a dezmințit că ar fi avut vreo legătură cu foștii diplomați americani care s-au întâlnit cu ministrul rus.
„Statele Unite nu au cerut oficialilor sau foștilor oficiali [americani] să deschidă un canal neoficial [de negociere] și nici nu caută un astfel de canal. Nu transmitem niciun mesaj prin intermediul altora. Când spunem că [nu discutăm] nimic despre Ucraina fără Ucraina, vorbim serios”, a declarat, pe 7 iulie 2023, Adrienne Watson, purtătorul de cuvânt al Consiliului Național de Securitate al SUA.
Cu toate acestea NBC News a susținut că americanii prezenți la întâlnire au informat în prealabil administrația Biden despre întâlnirea ce urma să aibă loc, iar ulterior au transmis la Casa Albă un rezumat al discuțiilor cu ministrul de Externe al Federației Ruse.
Noi dezvăluiri despre negocierile dintre ruși și americani
Una din concluziile principale ale primei întâlniri dintre Lavrov și grupul lui Richard Haass a fost că o admitere a Ucrainei în NATO la summit-ul de la Vilnius ar zădărnici orice șansă de negociere și ar conduce la escaladarea conflictului.
Chiar dacă susțin că nu au nicio legătură cu acele discuții, decidenții americani au ținut totuși cont de această „linie roșie” exprimată de partea rusă. Procedura de admitere în NATO a Ucrainei nu a fost inițiată la Vilnius, în pofida insistențelor ucrainenilor, care amenințau că Zelenski nu va participa la summit, dacă Ucraina nu va primi invitația.
Recent au apărut noi dezvăluiri despre conținutul și frecvența discuțiilor neoficiale dintre ruși și americani referitoare la încetarea conflictului din Ucraina. Informațiile au fost publicate în The Moskow Times și provin de la un fost diplomat american care a luat parte la numeroasele întâlniri cu partea rusă.
Aici trebuie precizat că „The Moskow Times” nu este o publicație controlată de Kremlin. Dimpotrivă, cele mai multe dintre abordările sale sunt mai degrabă ostile față de regimul de la Moscova – redacția sa este în prezent în Olanda, iar după ce a fost pe punctul de a fi închisă, publicația fost reactivată imediat după izbucnirea conflictului din Ucraina susținând fără rezerve retorica occidentală. Cea mai clară dovadă a orientării pro-occidentale a acestei publicații este chiar în nota de la finalul articolului, unde se face precizarea că textul a fost modificat „pentru a clarifica că sursa este un fost oficial și pentru a adăuga declarația Consiliului Național de Securitate de la Casa Albă”.
Potrivit sursei citate de The Moskow Times, „întâlnirile dintre SUA și oficialii de la Kremlin au avut loc cel puțin de două ori pe lună, adesea într-un format online.” Fostul diplomat american susține chiar că, o dată la trei luni, se deplasa personal la Moscova, unde avea contacte cu oficialii ruși. De aici decurge că discuțiile sunt deja într-o fază avansată și că a avut loc un schimb consistent de propuneri între cele două mari puteri, fără a fi existat o consultare a Ucrainei și a statelor europene. Acest lucru reiese din relatarea ex-oficialului american despre faptul că SUA ar fi sugerat ca într-o fază ulterioară să se deschidă canale separate de negociere cu Ucraina și cu Uniunea Europeană:
“Am sugerat stabilirea mai multor canale diplomatice pentru a satisface dorința tuturor părților implicate. În primul rând, e nevoie de un canal serios [de negociere] SUA – Rusia, întrucât acestea sunt singurele state suficient de puternice pentru a negocia securitatea din Europa. Trebuie de asemenea să fie un canal între Ucraina și Rusia, altul între Rusia și UE și unul între Rusia și Sudul Global.”
SUA, dispuse să accepte cadrul de securitate propus de ruși înainte de invazia din Ucraina
Relatările fostului diplomat american, citat de The Moskow Times, descriu o modificare destul de amplă a poziției SUA față de cerințele Rusiei. Acesta admite că SUA nu au acordat atenția cuvenită nevoilor de securitate exprimate de Federația Rusă înainte de a declanșa conflictul din Ucraina:
„Administrația Biden și-a dat seama – deși prea târziu – că Rusia a încercat să fie luată în serios, acțiunile sale militare de la granița cu Ucraina din 2021 fiind o tentativă de a atrage atenția”.
La acea dată, administrația Biden a refuzat negocierile propuse de ruși, ceea ce a condus în cele din urmă la declanșarea războiului. Fostul diplomat american susține însă că dialogul dintre cele două puteri ar fi fost compromis de faptul că rușii nu ar fi respectat condițiile de confidențialitate:
„A fost o gravă lipsă a dialogului dintre SUA și Rusia privind securitatea europeană. Negocierile noastre de la începutul anului 2022, înainte de invazia pe scară largă, ar fi trebuit să rămână confidențiale, dar rușii au decis să scurgă informațiile. Acest lucru a făcut ca procesul de negociere să fie mult mai dificil”.
Aici se face trimitere la propunerea de „Tratat de securitate”, pe care Federația Rusă l-a propus americanilor în decembrie 2021, cu câteva săptămâni de a declanșa așa-numita operațiune militară specială din Ucraina. Propunerea a fost publicată pe site-ul Ministerului Apărării din Rusia, pe 17 decembrie 2021. Printre altele, rușii cereau atunci ca SUA să oprească imediat extinderea NATO către granița cu Federația Rusă:
„Statele Unite vor lua măsuri pentru a preveni o nouă extindere către est a Organizației Tratatului Atlanticului de Nord și vor respinge accederea în Alianță a statelor din fosta Uniune a Republicilor Socialiste Sovietice.” (Art. 4 din propunerea de Tratat de securitate)
De asemenea, rușii mai cereau ca SUA și NATO să înceteze să mai furnizeze armament și echipamente militare forțelor naționaliste ucrainene care acționau în Donbas încă din 2014.
„Părțile se vor abține de la amplasarea forțelor armate sau armamentului, inclusiv în cadrul unor organizații internaționale, alianțe militare sau coaliții, în zonele în care o astfel de amplasare ar putea fi percepută de cealaltă Parte ca o amenințare a securității sale naționale, cu excepția situației în care o astfel de amplasare are loc pe teritoriul național al Părților”. (Art. 5 din propunerea de Tratat de securitate)
Una dintre chestiunile vizate de ruși era și Scutul de la Deveselu, din România, care în opinia lor, poate lansa rachete cu încărcătură nucleară. În propunerea de Tratat făcută la finalul anului 2021, rușii cereau ca SUA să dezafecteze această infrastructură militară:
„Părțile se vor abține de la desfășurarea de armament nuclear în afara teritoriilor lor naționale și vor retrage acest armament deja amplasat în afara teritoriilor lor naționale, până la data intrării în vigoare a Tratatului. Părțile vor elimina infrastructura existentă pentru desfășurarea de armament nuclear din afara teritoriului lor național”. (Art. 7 din propunerea de Tratat de securitate)
Conform The Moskow Times, SUA ar fi acum deschise să accepte cerințele de securitate exprimate de Federația Rusă înainte de izbucnirea conflictului din Ucraina.
„În această chestiune am spus clar că SUA sunt pregătite să lucreze constructiv în privința îngrijorărilor Rusiei privind securitatea națională”, a declarat sursa citată de The Moskow Times, care a continuat spunând că „o încercare de a izola sau de a împinge Rusia până la punctul umilinței sau al colapsului ar face negocierile aproape imposibile – am văzut deja acest lucru în reticența oficialilor de la Moscova.”
SUA vor o încetare a conflictului din Ucraina pentru a-și consolida poziția în Asia
Potrivit fostului diplomat american, motivul principal pentru care SUA caută o soluție pentru încetarea conflictului din Ucraina este legat de situația geopolitică din Asia Centrală. SUA par îngrijorate de dezvoltarea relației dintre Federația Rusă și China și propun o diminuare a colaborării dintre cele două puteri, la schimb cu încetarea războiului din Ucraina:
„De fapt, am accentuat că SUA au nevoie și vor avea nevoie de o Rusie suficient de puternică pentru a crea stabilitate în zona sa de proximitate. SUA își doresc o Rusie cu autonomie strategică, astfel încât SUA să-și poată dezvolta oportunitățile diplomatice în Asia Centrală. Noi în SUA am recunoscut că o victorie totală în Europa ar putea afecta interesele noastre în alte părți ale lumii”.
Când se referă la „autonomia strategică a Rusiei”, diplomatul american are în vedere o situație în care Rusia să nu mai fie atât de dependentă față de China, cum este în momentul de față în contextul războiului din Ucraina. SUA înțeleg că dacă ar forța „o victorie totală” în Ucraina, acest lucru ar crește dependența Federației Ruse de sprijinul Chinei, ceea ce ar consolida și mai mult relația dintre cele două puteri, în detrimentul intereselor SUA din Asia Centrală.
De aceea, americanii propun rușilor să înghețe relația cu China sau măcar să o diminueze, oferindu-le la schimb „autonomia strategică” de „a crea stabilitate” în zona lor de influență. În traducere din limbajul diplomatic, acest lucru înseamnă că americanii sunt dispuși să le permită rușilor să își exercite influența în zona din proximitatea granițelor sale, adică în principal în fostele state sovietice (deci inclusiv în Ucraina și statele baltice!), dar probabil și în Estul Europei – ex. Ungaria, Austria, Serbia etc. – ceea ce ar putea viza inclusiv România și Bulgaria, care împart cu rușii bazinul Mării Negre. De asemenea, americanii încurajează Rusia să-și urmărească propriile oportunități în Asia Centrală (evident, în detrimentul Chinei):
„Pe tema dependenței Rusiei de relația cu China, fostul oficial a recunoscut că o tăiere completă a legăturilor dintre Moscova și Beijing este nerealistă. Totuși, a susținut că ar trebui făcute eforturi pentru a limita extinderea acestei relații. Scopul Washingtonului este de a realiza un echilibru care să prevină o consolidare copleșitoare a puterii Rusiei, încurajând-o în același timp să-și urmărească oportunitățile diplomatice în Asia, unde Moscova joacă un rol important”, se precizează în articolul din The Moskow Times.
Rușii nu sunt prea încântați de oferta SUA și nu sunt dispuși să cedeze nimic din teritoriile ocupate în Ucraina
Cel puțin până în prezent, rușii nu par foarte încântați de oferta făcută de americani și par a fi hotărâți să lupte oricât va fi necesar pentru a nu suferi „o înfrângere umilitoare”. Sursa citată de „The Moskow Times” pune acest lucru pe seama faptului că rușii nu și-ar fi definit prea clar obiectivele pe care vor să le atingă în urma negocierilor.
„Ei nu știu cum să definească victoria sau înfrângerea. De fapt, o parte a elitelor cu care am discutat nu și-ar fi dorit niciodată războiul ca primă opțiune, spunând chiar că acesta a fost o greșeală totală. Dar acum sunt în război și a suferi o înfrângere umilitoare nu este o opțiune pentru acești tipi”.
Fostul diplomat american admite că rușii nu sunt prea dispuși să dea cărțile pe față și să își exprime deschis intențiile și obiectivele cu privire la finalizarea conflictului din Ucraina: „ni s-a oferit un anumit acces la modul în care gândește Kremlinul, deși nu atât de mult pe cât ne-am fi dorit”.
Există însă o certitudine, anume faptul că Rusia nu e dispusă să renunțe la niciun metru pătrat din teritoriile ucrainene ocupate.
„Dacă Rusia ar considera că ar putea pierde Crimeea, este aproape cert că acest lucru va determina [utilizarea] armelor nucleare tactice”, a spus ex-oficialul american”
În privința celorlalte patru regiuni anexate în urma sabotajului asupra conductelor Nord Stream – Lugansk, Donețk, Zaporijia și Herson – rușii au respins categoric oferta americanilor de a se organiza noi referendumuri, considerând că locuitorii din aceste teritorii s-au exprimat deja în referendumurile organizate anterior.
Americanii consideră că Putin este obstacolul major în negocieri, dar acesta ar putea fi înlăturat de elita anti-război din Rusia
În opinia ex-diplomatului american, această poziție intransigentă a Rusiei se datorează în principal președintelui Putin care refuză orice concesie în privința teritoriilor ocupate de ruși, ceea ce face negocierile extrem de dificile.
„În diplomația rusă, totul este legat acum de ceea ce s-a realizat în urma războiului, fapt care face imposibilă desfășurarea unor forme productive de diplomație. Putin este blocajul major pentru orice progres. Administrația americană a făcut cel puțin o încercare de a vorbi cu Kremlinul, dar Putin însuși a refuzat.”
Americanii își exprimă însă speranța că elitele anti-război din Rusia l-ar putea convinge pe liderul de la Kremlin să își schimbe poziția, iar dacă acest lucru nu va fi posibil, atunci s-ar putea orienta către un alt lider care să împărtășească ideea încetării conflictului, chiar prin cedarea unor teritorii controlate în prezent de ruși.
Washingtonul „ar trebui să se îndrepte către cei elita rusă anti-război și să înceapă să facă progrese cu aceștia”. Iar dacă ar exista un sprijin pentru un alt lider, „înlăturarea lui Putin nu ar fi imposibilă”, a precizat ex-oficialul american.
Care este strategia României?
Dacă analizăm aceste prime frânturi de negociere dintre SUA și Rusia, începem să înțelegem că oferta principală a americanilor este de a le da rușilor libertatea de a-și exercita influența în Europa de Est și în Asia Centrală, cerându-le în schimb o neutralitate față de competiția dintre SUA și China. Simplificând puțin lucrurile, americanii le oferă rușilor controlul asupra Mării Negre, în schimbul neutralității față de acțiunile americane în Marea Chinei de Sud.
Această abordare va afecta inevitabil situația României. Geografic vorbind, țara noastră va rămâne în continuare în proximitatea unei mari puteri ostile, care va căuta în permanență să își consolideze controlul în regiune. Indiferent dacă ne place sau nu, e cert că nu vom scăpa de influența rușilor, mai ales în contextul în care Federația Rusă își va impune condițiile în Ucraina.
Până în prezent, nu avem nici cea mai mică informație dacă România și-a stabilit o strategie post-război, în care să fie stabilite acțiunile pe care trebuie să le urmăm pentru fiecare deznodământ posibil. Ce vom face și cum ne vom urmări interesele dacă Rusia va fi învinsă? Dar mai ales, ce vom face dacă Rusia va câștiga războiul și își va consolida poziția la Marea Neagră? Care va mai fi rolul NATO în urma unui astfel de scenariu negativ? Ne va mai putea oferi aceleași garanții de securitate pe care ni le-a oferit până acum? Cel puțin până în prezent, putem constata că Ucraina nu a reușit să schimbe semnificativ soarta războiului, în pofida sprijinului militar foarte consistent pe care l-a primit din partea statelor NATO… Cât de mult riscăm în cazul unei noi împărțiri a sferelor de influență dintre marile puteri? Există vreun scenariu în care integritatea României ar putea fi pusă în pericol? Dacă da, avem vreun plan pentru a preveni un astfel deznodământ cumplit pentru țara noastră?
Nu avem niciun fel de informații dacă puterea politică de la București a luat în calcul sau nu astfel de ipoteze. Tot ceea ce vedem este că România susține necondiționat toate acțiunile occidentale din Ucraina. Spre deosebire de noi, alte state din regiune, precum Ungaria și Bulgaria, au avut, într-o măsură mai mare sau mai mică, poziții mai rezervate, chiar dacă ambele sunt și membre NATO.
În schimb, România a avut uneori abordări absolut gratuite, fără niciun câștig de moment sau pe termen lung, dar care ne-ar putea costa mult în cazul unui deznodământ nefericit al războiului din Ucraina. Un exemplu de acest gen a fost dispoziția Ministerului Afacerilor Externe ca Ambasada Federației Ruse de la București să își reducă personalul cu mai mult de jumătate. Nu e deloc clar ce a motivat această decizie. De spionii ruși sigur nu am scăpat, pentru că selectarea persoanelor care vor fi scoase din schema de personal aparține exclusiv Ambasadei Federației Ruse. Dar în mod cert am provocat și mai multă ostilitate din partea unei puteri care va rămâne în continuare în proximitatea țării noastre.
Nu susținem nici pe de parte aici că România ar trebui să „întoarcă armele” așa cum făcut-o la finalul celui de-al Doilea Război Mondial. România trebuie să fie în continuare alături de aliații săi din NATO și să își urmeze calea europeană pe care s-a angajat! Dar asta nu ne justifică în niciun fel posturile agresive și sfidătoare față de o mare putere. Înțelept e să fim conștienți de statutul nostru de stat mic, cu capacități militare reduse, care se află la confluența intereselor marilor puteri. Ucraina este exemplul cel mai recent al consecințelor pe care le poate suferi un stat mic care îndrăznește să înfrunte o mare putere (deși în privința efectivelor și capacităților militare, Ucraina a avut la începutul războiului o poziție mult superioară față de cea a țării noastre).
Putem fi loiali față de NATO, fără însă a fi înfumurați față de Rusia. În fond, NATO este o organizație militară defensivă, iar România are datoria de a sprijini orice acțiune care poate spori securitatea statelor NATO, mai ales că avem o poziție importantă pe Flancul Estic al Alianței. Dar, parteneriatul cu aliații noștri nu ne obligă în niciun fel să ne angajăm în acțiuni sau poziții ofensive în raport cu războiul din Ucraina. Ultima oară în istorie când ne-am angajat în astfel de acțiuni ofensive, am plătit un cost usturător, soldat inclusiv cu pierderi teritoriale. În concluzie, ar trebui să fim mai precauți și să ținem cont de lecțiile pe care ni le-a dat istoria!
