De la începutul pandemiei COVID, ni s-a spus să ascultăm de “experții în sănătate publică”. Guvernele, mass-media, retelele de socializare ne-au identificat în această categorie indivizi (Dr. Fauci, Răzvan Chereches, Tedros Adhanom, Bill Gates, Arafat) și grupuri (OMS, CDC, DSP, Fundația Gates, Colegiul Imperial etc.) care se presupune că sunt cele mai bune resurse pentru stoparea pandemiilor și răspândirii bolilor. Doriți să aflați cum să vă ocupați de COVID-19, cum sa opriți aceasta pandemie? Nimic mai simplu, urmați comenzile atotștiutorilor experți în sănătate publică.
Ei bine, dupa un an de militarie lumea este în ruine și practic toate recomandările acestor presupuși experți de talie mondială au dus la haos complet și dezastru economic.
“Experții în sănătate publică” ne-au spus că lockdown-urile (carantinele) sunt cheia mântuirii noastre. Când acest lucru nu a funcționat ne-au spus că măștile, interdicțiile de deplasare și distanțarea fizică sunt soluția. Toate măsurile au fost “atăt de bune” incat au reusit să distrugă zeci de milioane de vieți în încercările lor de a rezolva problema virusului. Deci, cum ar putea acești „experți” FOARTE renumiți să greșească totul atât de catastrofal?
Și ce mama naibii este mai exact un expert în sănătate publică?
Există o mulțime de experți în sănătate dar pentru categorii specifice.
Un dentist poate ajuta un pacient să înțeleagă care sunt cele mai bune practici pentru sănătatea lui bucală. Un profesionist în fitness poate ajuta un client să obțină o sănătate metabolică optimă. Un nutriționist vă poate spune ce să mâncați pentru a ramane sănătos. Un kinetoterapeut vă poate optimiza recuperarea după un accident. Un ortoped vă poate evalua sănătatea oaselor. Acestea sunt doar cateva exemple de specialiști în sănătate pentru categorii specifice.
Dar ce poate face pentru dumneavoastră un “expert în sănătate publică” și cum îl definiți?
Ei bine, aici intervin blocajele. Dacă veți cauta pe Google definiția “expertului în sănătate publică” veți primi zeci de răspunsuri diferite de la zeci de departamente de sănătate publică, academice și guvernamentale (cautare efectuată in limba engleză pentru o analiza mai temeinică). Răspunsurile variază de la “profesioniști din domeniu care luptă pentru definirea sănătații publice cu precizie” la “știința și arta de prevenire a bolilor”. Cert este ca pană in momentul de fața numai de “arta si precizie” nu am avut parte in pandemie.
Sănătatea publică nu este o știință exactă. La fel cum “binele comun” nu este bun pentru toată lumea, sănătatea publică suferă de aceleași eșecuri. Ce este bun pentru Gică s-ar putea să nu fie bun și pentru Mitică. Ceea ce este mai bun pentru Mitică poate să nu fie cel mai bun pentru Costică. O încercare de a optimiza și perfecționa “sănătatea publică” astfel incăt să fie bine pentru absolut toată lumea va duce inevitabil la haos, așa cum am văzut că s-a intamplat pe parcursul anului trecut. In urma cu mai bine de 30 de ani s-a incercat in Romania si estul Europei genul ăsta de optimizare in care ce era bun pentru unul era si pentru celalat și s-a dovedit un eșec de proportii.
Puteți mulțumi “experților în sănătate publică” pentru normalizarea carantinelor (lockdown-urilor), purtatea maștii în aer liber, distanțarea socială de metri intregi, restricții de circulație, blocaje sociale și alte măsuri de control a populației fără fundament care au fost puse în aplicare în numele științei (și care nu au reușit să combată virusul!) .
Sănătatea individului este pentru sănătatea publică, precum libertatea pentru totalitarism. În momentul în care te îndepărtezi de la tratarea individului și încerci să tratezi colectiv, nu ești atât expert, ci doar un ciudat innebunit de control autoritar deghizat în expert.
Răzvan Chereches nu este un expert in sănătate publică ci un bărbos care nu știe pe ce lume traiește (nu il acuz că nu este bun din cauza bărbii), Fauci nu este expert în sănătate publică este un imunolog ahtiat dupa putere, Bill Gates nu este expert în sănătate publică, este un tehnocrat maniac care nu acceptă că poate greși. OMS-ul nu posedă expertiză în domeniul sănătății publice, acolo pierd timpul niște birocrați umflați care oferă recomandări slabe pentru tratarea răspândirii bolilor și a altor probleme sociale.
Nici o persoană sau grup nu poate pretinde ca deține cheia pentru o sănătate publica perfectă cum nici o persoană sau grup nu poate pretinde că știe ce este cel mai bine pentru un colectiv, așa cum niciun lider nu ar trebui să ia decizii pentru “binele suprem”, prentru ca știe el/ea că absolut toți vom profita de pe urma deciziei. Auto-proclamații experți în sănătate publică nu sunt cu adevărat altceva decât aspiranți la autocrație care se întâmplă să fie in poziții de putere.
