Occidentul, sub îndrumarea Statelor Unite, a reacționat la invazia Ucrainei de către Rusia prin introducerea unui regim de sancțiuni cu scopul de a paraliza economia celei mai mari țări din lume. Este un „război economic și financiar total” care urmărește „să provoace prăbușirea economiei ruse”, a afirmat ministrul francez de finanțe Bruno Le Maire. Și totuși, multe dintre sancțiunile actuale par a fi restricții uzuale folosite împotriva mai multor țări în trecut. Unele dintre ele – inclusiv interdicții de export și înghețarea anumitor active – au fost impuse Rusiei de la anexarea Crimeei în 2014. Chiar și excluderea mult discutată a unui număr de bănci rusești de la principalul sistem bancar internațional de mesaje, SWIFT, nu este nou, fiind deja folosit împotriva Iranului, cu rezultate mixte.
Cel mai controversat aspect al noului regim de sancțiuni este, fără îndoială, înghețarea rezervelor valutare și de aur offshore ale Rusiei – aproximativ jumătate din rezervele sale totale – dar nici acest lucru nu este fără precedent: anul trecut, SUA au înghețat rezervele valutare deținute de Afganistan pentru a împiedica talibanii să-și acceseze fondurile; SUA au înghețat anterior și rezervele valutare ale Iranului, Siriei și Venezuelei.
Deci, luate individual, aceste măsuri nu sunt atât de excepționale pe cât au fost descrise. Cu toate acestea, niciodată până acum nu au fost aplicate atât de multe sancțiuni simultan: există deja 6.000 de diverse sancțiuni occidentale impuse Rusiei, ceea ce este mai mult decât cele existente împotriva Iranului, Siriei și Coreei de Nord la un loc. Dar, niciuna dintre țintele anterioare ale sancțiunilor nu a fost la fel de puternică ca Rusia – membră a G20 și cea mai mare putere nucleară din lume.
De asemenea, nici una dintre cele 63 de bănci centrale care sunt membre ale Băncii Reglementelor Internaționale (BRI) din Basel – cunoscută drept banca centrală a băncilor centrale – nu a fost vreodată ținta sancțiunilor financiare. BRI însăși s-a alăturat sancțiunilor pentru a preveni accesul Rusiei la rezervele sale offshore. Acest lucru este într-adevăr fără precedent: de la înființarea sa în 1931, BRI nu a luat niciodată o asemenea măsură, nici măcar în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Deci, la ce să ne așteptăm de la sancțiuni?
Expertii și comentatorii nu au nicio îndoială: sancțiunile vor afecta economia rusă, vor semăna nemulțumire în rândul poporului și al elitelor ruse deopotrivă și posibil, vor provoca chiar căderea regimului Putin. Cel puțin, așa ni se spune. Dar istoria sugerează altceva : vezi Irak, sau mai recent Iran. Mult mai probabil este că aceasta strategie se dovedește a fi cea mai recentă greșeală strategică occidentală dintr-o lungă listă de gafe strategice, printre care retragerea neglorioasă a Statelor Unite din Afganistan – doar cel mai recent exemplu.
La urma urmei, Rusia se pregătește pentru acest moment de ceva timp. În urma primului val de sancțiuni occidentale, din 2014 dela anexarea Crimeei, Putin s-a angajat în ceea ce analiștii au numit ca strategie „Fortăreața Rusiei”, mărind rezervele valutare ale țării și diversificându-le departe de dolari americani și lire sterline, reducând expunerea sa în străinătate, stimulând cooperarea economică cu China și urmărind strategii de substituire a importurilor în mai multe industrii, inclusiv alimentare, medicamente și tehnologie, într-un efort de a izola Rusia cât mai mult posibil de șocurile externe.
Adevărat, Putin a făcut greșeala de a lăsa aproximativ jumătate din aceste rezerve în băncile centrale străine, ceea ce a dus la confiscarea acestora, dar cu toate acestea, Rusia încă are acces la peste 300 de miliarde de dolari în rezerve de aur și valute – mai mult decât majoritatea țărilor din lume și mai mult decât suficient pentru a amortiza orice scădere pe termen scurt a exporturilor sau pentru susținerea rublei (pentru o perioadă) .
Mai mult, banca centrală rusă a reacționat la sancțiuni prin oprirea fluxurilor de capital din Rusia către exterior, naționalizând câștigurile în valută ale marilor exportatori, solicitând firmelor rusești să convertească 80% din câștigurile lor din dolari și euro în ruble. De asemenea, a crescut rata dobândei la 20% în efortul de a atrage capital străin. Aceste măsuri vizează creșterea valorii rublei și asigurarea unui flux de valută în țară. Se pare că funcționează: în timp ce rubla este în jur de 40% din valoarea ei de la începutul conflictului, căderea liberă a monedei rusești pare să se fi oprit deocamdată, înregistrând chiar și o creștere în ultimele două săptămâni. Deocamdată, portofelul financiar al Rusiei — diferența dintre banii care intră și ies din țară — este departe de a fi gol.
Să nu uităm că principala sursă a rezervelor valutare ale Rusiei — exporturile de petrol și gaze — a fost exclusă de la sancțiuni, din motive evidente: pentru majoritatea țărilor europene, Rusia reprezintă o mare parte din importurile lor de petrol și gaze (și alte mărfuri de bază) și pur și simplu nu există nicio modalitate de a înlocui acele surse de energie de la o zi la alta.
Pe scurt, Rusia nu riscă, pe termen scurt, să rămână fără rezerve valutare și să nu-și poată plăti facturile. Dar chiar și presupunând că Occidentul va decide să pună capăt tuturor importurilor sale din Rusia, nu există niciun motiv să credem că acest lucru ar opri mașinăria militară rusă. Ideea că „finanțam războiul Rusiei prin achiziționarea de gaze și petrol”, așa cum a afirmat recent premierul finlandez, este fundamental exagerată.
După cum a comentat pe Twitter economistul Dirk Ehnts, mașina militară rusă, în cea mai mare parte, nu se bazează pe importuri (în fapt Rusia este exportator de arme ), ea se aprovizionează din țară, salariile soldaților sunt plătite în moneda rusă, pe care banca centrală rusă o poate crea într-o cantitate nelimitată, la fel cum o face Banca României când vine vorba de RON.
La fel de neîntemeiate sunt zvonurile despre o încetare de plăți a Rusiei. Suma datorată de guvern este relativ mică. Statul are de plata aproximativ 40 de miliarde de dolari în obligațiuni în valută străină denominate în dolari și euro – minuscule în comparație cu dimensiunea economiei sale, exporturilor anuale ale Rusiei de petrol și gaze este de peste 200 de miliarde de dolari. Creditorii mai dețin datorii rusești de 28 de miliarde de dolari exprimate în ruble. Orice decizie de oprire a plaților către creditori va fi strict politică și nu pentru ca nu ar exista resurse pentru rambursarea datoriilor. Nu trebuie să uităm că tocmai creditorii care se așteaptă să fie rambursați în dolari sunt aceiași care tocmai au confiscat o bună parte din dolarii Rusiei – dacă aceștia din urmă ar rămâne neplătiți ar fi o problemă și mai mare pentru occident și creditori. Ca și în cazul exporturilor de petrol ale Rusiei, a răni Rusia înseamnă inevitabil să ne rănim și pe noi înșine.
În plus, datorită eforturilor de succes ale guvernului rus de a stimula producția agricolă internă, producția internă de alimente reprezintă acum mai mult de 80% din vânzările cu amănuntul, față de 60% în 2014. Aceasta înseamnă că Rusia este în mare parte independentă din punct de vedere alimentar. Deci, chiar dacă veniturile sale din export ar scădea, populației nu i-ar fi foame – spre deosebire de restul lumii – și cel mai probabil, ar putea continua să își finanțeze eforturile de război. Sunt destule imagini la TV care ne prezintă cetațeni ruși care se lupta pentru mancare dar asta nu este cu nimic diferit de perioada pandemică când panica a produs cozi si țipete.
S-ar putea dovedi mai eficientă o interdicție selectivă a exporturilor de componente occidentale de înaltă tehnologie, dintre care unele vor fi utilizate în mod obligatoriu în industria de apărare a Rusiei? Eventual. Rusia a încercat să reducă, reușind doar parțial, dependența aparatului său industrial-militar de componente și tehnologii occidentale. În acelasi raport vedem că în 2014 industria de armament a Rusiei, cu 1,3 minlioane de angajați, reprezenta o parte importantă din toată economia țării. Mai important, ambele ipoteze – că economia și armata Rusiei pot fi puse în genunchi prin interdicții de export și/sau import – se bazează pe presupunerea greșită că întreaga lume este de acord cu sancțiunile. De departe nu este cazul.
În timp ce majoritatea națiunilor lumii – 143 din 193 – au votat pentru o rezoluție în Adunarea Generală a ONU care condamnă Rusia, 35 de țări s-au abținut: China, India, Pakistan și Africa de Sud, precum și mai multe state africane și latino-americane. Acestea, inclusiv câteva care au votat în favoarea rezoluției, cum ar fi Brazilia, au criticat ferm sancțiunile împotriva Rusiei și se poate aștepta să continue comerțul cu Putin. Este foarte greu să numim Rusia izolată atunci când unele dintre cele mai mari economii ale lumii au refuzat să susțină regimul de sancțiuni ale Occidentului.
China, în special, a fost foarte vocală în sprijinul său pentru Rusia. Beijingul este deja principalul partener comercial al Kremlinului și singur poate absorbi cantități uriașe de energie și mărfuri rusești, putând furniza Rusiei practic orice bunuri industriale și de larg consum pe care aceasta le importă în prezent din Occident. China operează o alternativă la sistemul SWIFT administrat de Occident, numită CIPS, pentru a gestiona tranzacțiile transfrontaliere în yuani, ceea ce ar putea permite Rusiei să ocolească parțial blocarea financiară a Occidentului . Chiar dacă yuanul încă reprezintă un mic procent din tranzacțiile internaționale, rolul său o să crească rapid în următorii ani (luați în considerare vestea că Arabia Saudită ar putea începe să stabilească prețul vânzărilor de petrol către China în moneda acesteia). Toate acestea ajută la explicarea de ce analiștii financiari occidentali, cum ar fi Goldman Sachs și JP Morgan, prevăd o contracție anuală a economiei ruse de aproximativ 7% – rea, dar deloc catastrofală (covidul a provocat o scădere mult mai mare a PIB-ului pentru cele mai multe tari).
