După demisiile depuse de miniștrii USR-Plus, comentatorii și analiștii politici, împreună cu cea mai mare parte a presei, au susținut că premierul Florin Cîțu va avea la dispoziție 45 de zile până când v-a fi obligat să vină în fața Parlamentului pentru a cere un nou vot de încredere, ca urmare a schimbării structurii politice a Guvernului, așa cum prevede Constituția și Codul Administrativ.
Într-adevăr, atât art. 107 din Constituție, cât și art. 46 din Codul Administrativ prevăd termenul de maxim 45 de zile de interimat din partea altor membri ai Guvernului, până la numirea unor noi miniștri pe locurile rămase vacante. Dacă se schimbă structura politică a Guvernului, cum e în cazul demisiilor miniștrilor USR-Plus, atunci, în interiorul celor 45 de zile, premierul are obligația de a obține votul de încredere al Parlamentului pentru numirea noilor miniștri.
Singura deosebire majoră e că termenul nu curge de la demisiile miniștrilor USR-Plus de la Sănătate, Transporturi, Fonduri Europene, Cultură și din poziția de vice-premier, ci de la revocarea lui Stelian Ion și numirea ca ministru Interimar a lui Lucian Bode, ministrul de Interne. Deci cele 45 de zile nu curg de pe data de 8 septembrie, cum s-a vechiculat în spațiul public, ci de pe 2 septembrie, când Ionannis a semnat decretul de numire ca ministru interimar al lui Lucian Bode, schimbând astfel structura politică a guvernului.
Cele 6 zile nu fac o mare diferență, dar faptul că termenul a început să curgă după revocarea lui Stelian Ion aruncă în aer toate argumentele invocate de USR-Plus pentru menținerea miniștrilor lor în Guvern timp de încă o săptămână după semnarea unei moțiuni de cenzură alături de AUR. Atunci Barna & Co. susțineau că rămân în guvern pentru nu-i da posibilitatea lui Cîțu de a mai funcționa cu miniștri interimari încă 45 de zile, urmând ca debarcarea premierului să aibă loc imediat prin adoptarea unei moțiuni de cenzură. După cum vedem însă, la ora în care Barna făcea astfel de raționamente, Guvernul Cîțu deja intrase în termenul de 45 de zile. Și chiar dacă s-a întâmplat acest lucru, USR-Plus îl putea debarca pe Cîțu înainte de încheierea termenului, dacă reușea să strângă o majoritate pentru a vota rapid moțiunea de cenzură. Deci, indiferent de argumentele invocate, menținerea miniștrilor USR-Plus în guvern după semnarea moțiunii nu a fost decât un șantaj politic prin care voia să-l preseze pe Cîțu să-și dea demisia, iar apoi miniștrii USR-Plus să își continue activitatea și să își conserve ministerele până la învestirea unui nou premier.
