Cu siguranță, momentul vizitei de stat a lui Xi în mijlocul războiului din Ucraina a aratat importanță pe care China o acordă relațiilor cu Rusia. Există o mare deliberare în a face acest lucru, deoarece atât China, cât și Rusia sunt în tensiuni cu Statele Unite, notează M.K. Bhadrakumar, fost ambasador indian, actual observator internațional.
A avut loc o schimbare dramatică de dispoziție în Beijing. Nivelul maxim a fost atins cu comportamentul prostesc al președintelui Biden în discursul său privind starea Uniunii din 7 februarie, când a ieșit din scenariu și a strigat isteric: „Numiți-mă lider mondial care schimbă locul cu Xi Jinping”.
În cultura orientală, o astfel de prostie este considerată un comportament scandalos. În săptămânile de când SUA a doborât balonul meteorologic chinez și a calomniat China la nivel internațional, Beijingul a respins mai multe solicitări ale Casei Albe pentru o conversație telefonică între Biden cu Xi.
Beijingul s-a săturat de promisiunile goale ale lui Biden de reparare a legăturile în timp ce pe ascuns consolidează alianțele în regiunea Asia-Pacific, inserând NATO în dinamica puterii Asia-Pacific, trimițând forțe și armament suplimentar în Guam și Filipine, străduindu-se să slăbească economiei Chinei.
Vizita lui Xi la Moscova a devenit o ocazie excelentă pentru Rusia și China de a-și reafirma parteneriatul „fără limită” și de a împrăștia încercările occidentale de la izbucnirea războiului în Ucraina de a crea o ruptură în relația chino-ruse.
Pentru a-l cita pe profesorul Graham Allison de la Universitatea Harvard, „De-a lungul fiecărei dimensiuni – personală, economică, militară și diplomatică – alianța nedeclarată pe care Xi a construit-o cu președintele rus Vladimir Putin a devenit mult mai importantă decât majoritatea alianțelor oficiale ale Statelor Unite de astăzi.”
Războiul din Ucraina, în mod paradoxal, poate preveni mai degrabă un alt război mondial decât să genereze unul. China înțelege că Rusia a luptat singură cu „Occidentul colectiv” și a arătat că este mai mult decât un meci.
Această evaluare de la Beijing nu poate scăpa atenției Occidentului având un impact asupra gândirii occidentale pe termen mediu și lung – cu referire nu numai pentru Eurasia, ci și pentru Asia-Pacific.
Într-un articol recent din Global Times de acum câteva săptămâni, comentatorul politic Hu Xijin, a evidențiat imaginea de ansamblu. Hu a scris că războiul din Ucraina „a evoluat într-un război de uzura dintre Rusia și Occident… În timp ce NATO ar trebui să fie mult mai puternică decât Rusia, situația de pe teren nu pare așa, ceea ce provoacă anxietate în Occident.”
Hu a tras niște concluzii interesante: „SUA și Occidentul consideră mult mai dificil decât se aștepta să învingă Rusia. Ei știu că China nu a oferit ajutor militar Rusiei, iar întrebarea care îi bântuie este: dacă Rusia singură este deja atât de greu de învins, ce se întâmplă dacă China chiar începe să ofere ajutor militar Rusiei, folosindu-și capacitățile industriale masive pentru armata rusă? S-ar schimba fundamental situația de pe câmpul de luptă ucrainean? Mai mult, Rusia singură poate deja să se confrunte cu întregul Vest în Ucraina. Dacă într-adevăr forțează China și Rusia să își unească mâinile, ce schimbări vor avea loc în situația militară a lumii?”
Hu afirmă: deși puterea globală a Chinei este încă sub cea a SUA, în combinație cu Rusia, există o schimbare de paradigmă iar SUA nu mai are dreptul să acționeze după bunul plac.
Este preocuparea comună a Rusiei și Chinei ca ordinea mondială să revină la un sistem internațional cu ONU în centrul său și o ordine mondială bazată pe dreptul internațional. Nu există nicio îndoială că strategia celor două țări este de a răsturna „ordinea bazată pe reguli” dominată de SUA și de a reveni la o ordine internațională centrată pe ONU.
