Televiziunile au relatat pe larg încăierarea dintre vicepreședintele Camerei Deputaților, liberalul Florin Roman, pe de o parte, și parlamentarii AUR și USR-Plus, pe de altă parte. Toată harța a pornit de la faptul că ambele tabere pretindeau că au dreptul legal de a conduce ședința de plen în care urma să fie citită moțiunea de cenzură împotriva Guvernului Cîțu. Miza era importantă pentru că cel care prezida ședința avea posibilitatea de a bloca ordinea de zi în ceea ce privește citirea moțiunii, ceea ce ar fi amânat calendarul votului pentru retragerea încrederii în Executiv.
Dincolo de circul penibil pe care l-a văzut întreaga națiune, rămâne întrebarea: Cine a avut dreptate în această gâlceavă?
Cei de la PNL au invocat faptul că ședințele comune ale plenului reunit al Parlamentului sunt conduse alternativ de către președinții celor două camere, iar cum ultima ședință fusese prezidată de președintele Senatului, Anca Dragu, de la USR-Plus, ar fi venit rândul președintelui Camerei Deputaților, liberalul Ludovic Orban, care l-a delegat drept locțiitor pe vicepreședintele Camerei Deputaților, Florin Roman, tot de la PNL.
Baza legală invocată de liberalii care îl susțin pe Cîțu este art. 30 din „Regulamentul activităților comune ale Camerei Deputaților și Senatului”:
„Lucrările ședințelor comune sunt conduse, alternativ, de președintele Camerei Deputaților și de președintele Senatului, asistați de 2 secretari, câte unul de la fiecare Cameră”.
Cele mai multe analize apărute în presă au preluat acest raționament susținând că înlăturarea lui Florin Roman de la prezidiu, de către chestorii Camerei Deputaților ar fi fost abuzivă. Dar în Regulamentul citat, există o altă prevedere care schimbă radical situația și dă câștig de cauză celor de la AUR și USR-Plus. Este vorba de mențiunea de la Art. 15, alin. (2) care spune următorul lucru:
„Lucrările ședințelor comune ale birourilor permanente ale celor două Camere sunt conduse, prin rotație, de președinții acestora sau, în absența lor, de către unul dintre vicepreședinți, desemnat de către președintele respectivei Camere.”
Prin urmare, un vicepreședinte poate prezida ședința comună doar în absența celor doi președinți de cameră. Textul este destul de explicit, referindu-se la „absența lor”, deci a ambilor președinți de cameră. Or, președintele Senatului era prezent și avea prioritate la conducerea ședinței. Prin urmare, Florin Roman nu avea dreptul să conducă lucrările celor două camere.
