Săptămâna trecută doi diplomați americani de la București au făcut un adevărat tur de forță la instituțiile cele mai importante din domeniul justiției. David Muniz, însărcinatul cu afaceri al SUA la București și Jessica Kim, consilieri juridic al Ambasadei SUA la București, au avut săptămâna trecută întâlniri cu ministrul Justiției, Stelian Ion, cu cei mai importanți șefi din procuratură de la DNA, DIICOT și Parchetul General, dar și cu Consiliul Superior al Magistraturii. Totodată, cei doi diplomați s-au mai întâlnit cu șefii Agenției Naționale de Integritate (ANI) și ai Agenției Naționale de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate (ANABI).
Se naște o întrebare legitimă. De ce se implică atât de mult oficialii americani în activitatea sistemului judiciar din România? Și în ce măsură astfel de vizite sunt compatibile cu statutul profesional al celor doi diplomați și cu normele internaționale din domeniul dimplomației?
Presa din România a pus aceste vizite pe seama noii strategii anunțate de noul secrear american de Stat, Antony Blinken, care a declarat că lupta anti-corupție va căpăta un rol mai important în agenda sa.
Există însă un alt eveniment important care s-a petrecut recent și care ar putea explica desantul diplomaților americani la instituțiile din Justiție. În data de 18 februarie 2021, Guvernul a aprobat proiectul de Lege privind desființarea Secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție (SIIJ) și l-a trimis la Parlament în vedere adoptării. De ce ar fi o legătură între desființarea SIIJ și desantul oficialilor americani la instituțiile din justiție? Pai totul este “pe față”! În postarea de pe pagina de Facebook a Ambasdei SUA legată de vizitele de săptămâna trectă cei doi diplomați și-au exprimat cât se poate de direct și de oficial în mod oficial susținerea desființării SIIJ: “…continuând sprijinul pe care Ambasada îl acordă promovării statului de drept în România, inclusiv desființării SIIJ“.
Este cel puțin straniu ca înalți diplomați ai unui stat străin să se pronunțe atât de explicit cu privire la o politică eminamente internă de organizare a sistemului judiciar dintr-un anumit stat. Poziționarea celor doi împotriva SIIJ este cu atât mai stranie cu cât contravine total principiului independenței justiție invocat atât de des în discursurile oficialilor americani la București!
În fapt, SIIJ este singura unitate de parchet din România care este complet independentă de orice ingerință politică. Toate celelalte parchete, DNA, DIICOT, PÎCCJ sunt conduse de procurori numiți eminamente politic de către președintele României (om politic!) la propunerea ministrului Justiției (numit și el politic!). În cazul SIIJ, conducerea este numită de o comisie constituită exclusiv din magistrații judecători și procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii. Deci politicienii nu au cum să intervină în niciun fel în agenda acestei Secții, ceea ce în opinia Curții Constituționale din România, reprezintă o “garanție suplimentară” pentru independența magistraților. De ce îi deranjează atunci pe oficialii americani acestă Secție? Care sunt obictivele anti-corupție care ar fi lezate de această Secție de parchet atât de independentă?
Nimeni dintre susținătorii desființării SIIJ nu oferă niciun răspuns la această întrebare. Oare de ce?
Mai mult, cum pot explica oficialii americani această susținere oficială a desființării SIIJ în condițiile în care Consiliul Superior al Magistraturii, adică exact instituția care are rolul de a asigura independența sistemului judiciar din România, a emis un aviz negativ cu privire la desființarea SIIJ, subliniind chiar faptul că proiectul propus de Ministerul Justiției nu oferă garanții pentru independența magistraților.
Atunci de ce Ambasada SUA e atât de mult deranjată un parchet care e total independent politic și care, potrivit CSM și CCR, reprezintă o garanție a independenței justiției din România?
Frustrarea diplomaților americani față de această secție este atât de puternică încă poziționările lor au devenit cât se poate de explicite. Nu se mai fac aluzii, nu se mai sugerează. Se spune direct, fără menajamente: “Ambasada SUA susține desființarea SIIJ”! O astfel de exprimare este la limita, dacă nu cumva chiar încalcă prevederile art. 41 din Convenția de la Veneția din 1961, privind relațiile diplomatice, conform căruia membrii misiunilor diplomatice au “datoria de a nu se amesteca în treburile interne ale statului” care îi găzduiește.
Din punct de vedere strict logic, singura explicație rezonabilă pentru pozițiile exprimate împotriva SIIJ ține exact de independența totală a Secției. Adică lipsa oricărui control politic asupra unei instituții care, printre miile de dosare moștenite de la DNA, îi anchetează pe procurorii controversați din DNA, cum e celebrul Negulescu de la DNA Ploiești, alias Portocală sau grupul de procurori de la DNA Oradea Man-Ardelean care făceau dosare penale unor judecători incomozi pentru “a-i cuminți” ca să nu mai dea soluții achitare în dosarele DNA.
Iar dacă, tot logic vorbind, lipsa de control asupra SIIJ pare a fi problema principală, rezultă, pe cale de consecință, că poziția oficialilor SUA dezvăluie că aceștia sunt foarte interesați de controlul exercitat asupra sistemului judiciar din România, care pare a fi subminat de independența totală a SIIJ.
Ținta nu este însă controlul judiciar. Controlul asupra magistraților este doar instrumentul prin care se poate obține controlul asupra unei clase politice. Iar cine controlează clasa politică a unei țări, controlează în mod clar deciziile statului respectiv. Această țintă finală transpare străveziu dintr-un alt comunicat de presă recent al Ambasadei SUA la Bucrești, emis în data de 13 ianuarie 2020 (Ziua Internationala Anti-Corupție), prin care oficialii americani au “onorat pentru prima dată” “trei Campioni Anticorupție” din România. Primul dintre cei trei “Campioni” este procurorul-șef adjunct al Secției de combatere a corupției din cadrul DNA, George Matei. Acesta este “onorat” de Ambasada SUA pentru că “a obținut condamnarea unuia dintre cei mai puternici funcționari publici din România, fostul președinte al Partidului Social Democrat (PSD) Liviu Dragnea, finalizat cu trimiterea la închisoare a lui Dragnea în luna mai 2019”. Când citim acest comunicat, cu toate relele care i se pot imputa pe bună dreptate lui Liviu Dragnea, este greu să faci abstracție de interesele americane care au intrat în coliziune cu politica dusă de fostul președinte PSD. Eșecul negocierilor dintre acesta și companiile americane care urmau să exploateze gazele naturale din Marea Neagră reprezintă doar unul dintre exemplele cele mai vizibile!
