De fiecare dată când Rusia a desfășurat o acțiune militară semnificativă în Ucraina a existat în prealabil un contact cu președintele Chinei, Xi Jinping, în care se presupune că aceasta a fost informat despre ceea ce urma să se petreacă. Așa s-a întâmplat înainte de declanșarea invaziei, când Putin s-a întâlnit cu omologul său chinez la olimpiada de iarnă de la Beijing, dar și înainte ca rușii să declanșeze atacurile cu rachete asupra rețelei electrice din Ucraina, când Putin a discutat cu Xi Jinping la summit-ul de la Samarkand, Uzbekistan, cu ocazia Shanghai Cooperation Organization. Informarea Chinei cu privire la acțiunile militare ce urmează să aibă loc în Ucraina nu reprezintă doar un gest de curtoazie din partea Rusiei, ci și o asigurare prealabilă că astfel de acțiuni nu vor fi contestate public de către principalul său aliat geostrategic, din acest moment.
Recent a avut loc un nou contact de acest gen, la nivel înalt, ceea ce ar putea anunța o nouă mișcare militară majoră a rușilor. De această dată, mesajul nu a mai fost transmis de către Putin în persoană, ci de către mâna sa dreaptă, fostul președinte al Federației Ruse, Dmitri Medvedev, care ocupă în prezent funcția de șef adjunct al Consiliului de Securitate al Rusiei.
În timp ce Medvedev transmitea mesajul lui Putin la Beijing, președintele Federației Ruse avea o întâlnire cu președintele Belarusului, Aleksandr Lukașenko, în urma căreia s-a anunțat că Rusia a transferat în Belarus sisteme de rachete S-400 și sisteme de rachete balistice Iskander, care pot purta focoase nucleare. Potrivit unor analiști militari, această acțiune face parte din strategia Rusiei de descurajare adresată în principal Poloniei și statelor baltice, care ar putea amenința la un moment dat granița de vest a Belarusului.
O posibilă ofensivă din partea Rusiei
Potrivit analistului militar american, col. Douglas McGregor, există în prezent trei mari acumulări de forțe armate ale Federației Ruse. Prima ar fi chiar în Belarus, unde, sub pretextul unor exerciții militare, au fost masate numeroase unități de blindate, artilerie și infanterie, pe lângă militarii profesioniști ai Belarusului care iau parte la aceste exerciții. Al doilea nucleu este amplasat la granița de nord-est a Ucrainei, iar cel de-al treilea în sud, în zona Zaporojie. Potrivit col. McGregor, prezența acestor trupe ar indica pregătirea unei ofensive a Federației Ruse, care ar putea fi declanșată la începutul anului viitor.
Această mare ofensivă este luată în calcul și de conducerea militară a Ucrainei. Comandantul Forțelor Armate Ucrainene, generalul Valery Zaluzhny, a declarat pentru The Economist, că se așteaptă la o ofensivă din partea rușilor undeva în luna februarie, anul viitor. Aceasta este convins că Rusia intenționează să atace din nou Kievul, iar pentru a preveni atacul, gen. Zaluzhny are în vedere trei obiective strategice:
- Apărarea liniei actuale a frontului de pe cursul Niprului;
- Pregătirea unor forțe proaspete și acumularea de muniție și echipamente militare care să poată bloca ofensiva rusească de la începutul anului viitor și
- Consolidarea sistemului de apărare anti-aeriană împotriva rachetelor rusești care atacă sistematic rețeaua electrică, depozitele de muniție și liniile de alimentare ale armatei din zona de conflict.
„Al doilea obiectiv strategic care e foarte important pentru noi e de a acumula rezervele și de a ne pregăti pentru războiul care ar putea avea loc în februarie, în cel mai bun caz în martie și în cel mai rău caz la sfârșitul lunii ianuarie. Acesta ar putea să înceapă nu în Donbas, ci în direcția Kievului, dinspre Belarus, dar nu exclud nici direcția din zona de sud”, a declarat comandantul Forțelor Militare Ucrainene, gen. Zaluzhny.
Deci ceva se pregătește din partea Rusiei, chiar dacă nu se poate spune acum cu precizie cum va arăta această acțiune. Toate stegulețele care semnalizează o operațiune militară de amploare sunt deja ridicate. Însă interpretările analiștilor sunt diferite. Cei mai mulți, inclusiv cei ucraineni (gen. Zaluzhny), consideră că Rusia pregătește un asalt asupra Kievului. Alții (ex. Scott Ritter) spun că, de fapt, o astfel de acțiune ar fi foarte riscantă pentru Rusia, întrucât prin deschiderea celui de-al doilea front, și-ar dispersa resursele militare și ar deveni astfel mai vulnerabilă pe frontul de est. În acest caz, masarea unor forțe în Belarus ar urmări doar derutarea adversarului. Cât timp există acest pericol din nord, Ucraina este nevoită să mențină în zona Kievului resurse consistente, care ar fi fost mult mai importante în confruntările directe din regiunea Donbas.
Scenariul încercuirii
Col. McGregor vine însă cu al treilea scenariu. Ofensiva dinspre Belarus nu ar viza de fapt asedierea Kievului (care ar fi foarte costisitoare din punct de vedere militar), ci avansarea pe o line verticală, pe lângă Kiev, spre Jîtomîr și Vinnîțea, până la joncțiunea cu Transnistria. În acest fel, Rusia ar tăia liniile de alimentare ale armatei ucrainene cu armamentul livrat, dinspre Polonia, de către SUA și celelalte state NATO. În același timp, acumulările de forțe din nord-estul și sud-estul Ucrainei ar avansa dincolo de Nipru și a prinde soldații ucraineni din Donbas într-un al doilea inel de încercuire.
De reținut că și comandantul armatei ucrainene, gen. Zaluzhny, spunea că nu exclude nici atacul din sud. Atacați din mai multe părți și fără a mai putea primi armament și muniție din Occident sau de la industria națională, soldații ucraineni nu vor mai putea să reziste mult timp pentru menținerea pozițiilor actuale, iar în final vor capitula.
Scenariul colonelului Mc. Gregor nu este lipsit de sens. Evoluțiile de până acum ale războiului au arătat clar că Ucraina nu poate fi învinsă atâta timp cât este alimentată cu echipamente și muniție din Occident. Acest flux permanent de armament care vine din Polonia, prin Liov și de aici mai departe către soldații ucraineni din prima linie a dat mari bătăi de cap comandanților militari ai Rusiei. În ciuda bombardamentelor sistematice cu rachete și drone, rușii nu au reușit până acum să identifice și să distrugă principalele depozite militare în care se acumulează aceste resurse.
Bombardarea sistematică a rețelei electrice are drept scop, pe de o parte, întreruperea funcționării fabricilor de armament din Ucraina, care pot deservi cu muniție echipamentele de proveniență sovietică, aflate în dotarea armatei ucrainene. Pe de altă parte, este vizată întreruperea sau măcar perturbarea transportului feroviar (dependent în mare măsură de energia electrică) pentru armamentul occidental venit dinspre Liov, către liniile frontului. Dar cu toate acestea, în ciuda miilor de rachete lansate de ruși pe tot teritoriul ucrainean, armamentul și muniția continuă să ajungă la militarii din prima linie. Este așadar evident că tăierea acestor căi de alimentare ale armatei ucrainene reprezintă un obiectiv major al Rusiei, ceea ce dă sens scenariului avansat de gol. McGregor.
Care e semnificația pentru România?
Dacă scenariul colonelului McGregor se adeverește, atunci România, via Odessa, ar putea deveni principala rută de livrare a armamentului și muniției de război către soldații ucraineni care luptă în pozițiile dispuse de-a lungul Niprului.
Acest lucru va spori considerabil rolul țării noastre în cadrul NATO în legătură cu războiul din Ucraina. Dar în același timp, România va trebui să ia decizii care vor ostiliza și mai mult relațiile sale cu Federația Rusă.
