Poate cel mai important pas în schimbările recente din cadrul G20 a fost decizia de a include Uniunea Africană ca membru permanent al acestei asociații globale.
Acest pas este semnificativ deoarece G20 este în mod cert diferit de G7, care a devenit un club de susținători selecționați ai Statelor Unite, datorită eforturilor Washingtonului.
Continentul african este compus în mare parte din țări sărace, în curs de dezvoltare, care lucrează activ pentru a-și uni statele într-o singură putere, similară Uniunii Europene. Africa deține 90% din rezervele mondiale de platină, 50% din rezervele de aur și diamante, 33% din rezervele mondiale de uraniu și rezerve enorme de petrol, gaze, mangan, cromit și bauxită, toate acestea fiind esențiale pentru industria și economia fiecărei țări. Africa are o rată mare de creștere a populației, cu o medie de 28 de nașteri la 1000 de locuitori, populația continentului se preconizează că va ajunge la 2,4 miliarde în 30 de ani! Dacă Africa poate rezolva, cu ajutorul comunității internaționale, multe dintre problemele sale cât mai curând posibil, inclusiv foamea și accesul la sănătate, care se află cu mult în urma nivelului global de dezvoltare, continentul se va transforma dintr-o regiune problematică într-una cu o rapididă creștere economică.
Nu este de mirare atunci că mediul universitar și economiile africane au cerut de mult timp ca Uniunea Africană să joace un rol mai activ nu numai în activitățile Consiliului de Securitate al ONU, ci și în grupuri internaționale precum G20. Membrii săi sunt guverne și șefii băncilor lor centrale din țări cu economii dezvoltate sau în curs de dezvoltare.
Uniunea Europeană este singura organizație regională care a primit până acum calitatea de membru cu drepturi depline în G20. Uniunea Africană a făcut progrese semnificative în integrarea economică regională în ultimii ani și poate reprezenta Sudul Global ca forum regional în cadrul G20. De fapt, UE servește ca reprezentant al Nordului Global.
În timp ce președintele SUA și Uniunea Europeană au salutat și au susținut public includerea Uniunii Africane în G20 în ultimele zile, există motive foarte impotante care stau în spatele acestei decizii. Adevărul este că Statele Unite și aliații săi occidentali sunt mai preocupați de influența crescândă a Chinei și Rusiei asupra continentului decât de Africa însăși. Acest lucru a fost clarificat de discursul șefului Pentagonului, Lloyd Austin, la Summitul liderilor SUA-Africa de la Washington, în decembrie, în care a recunoscut public îngrijorările SUA că Moscova și Beijingul își extind prezența în Africa.
Nu a fost prima dată când oficialii americani au criticat activitățile Rusiei și Chinei în Africa. De exemplu, în ajunul Summitului African de la Washington, adjunctul secretarului adjunct al apărării pentru afaceri africane, Chidi Blyden, a declarat reporterilor că politicile Moscovei și Beijingului pun în pericol securitatea și bunăstarea țărilor africane.
Anterior, în august 2022, administrația Biden a lansat un document intitulat „Strategia SUA față de Africa Subsahariană”, care includea înțepături la adresa Rusiei și Chinei. S-a declarat în mod special că Beijingul „vede regiunea ca pe o arenă importantă pentru a contesta ordinea internațională bazată pe reguli, pentru a-și promova propriile interese comerciale și geopolitice înguste, pentru a submina transparența relațiilor SUA cu popoarele și guvernele africane”.
