Credit foto: Belga
Războiul ruso-ucrainean este distructiv și periculos. Politicienii de la Washington și Bruxelles cred că o victorie a Kievului ar servi intereselor occidentului. Cu toate acestea înfrângerea Rusiei ar fi mult mai costisitoare decât recunosc susținatorii Ucrainei. SUA și UE ar trebui să caute o posibilitate de împăcare cu Rusia care să asigure independența Ucrainei și să producă o pace regională stabilă, chiar dacă imperfectă.
Desigur, numai guvernul ucrainean poate decide cu ce este dispus să fie de acord. Cu toate acestea, aliații ar trebui să precizeze că nu vor oferi Kievului un cec în alb. Zelenski nu poate aștepta sprijin pentru o campanie nesfârșită în căutarea victoriei.
Fără îndoială, țările baltice, cele mai vocale membre a NATO, dar printre cele mai slabe partenere, sunt gata să lupte împotriva Rusiei până la ultimul ucrainean. Cu toate acestea, politica SUA și UE ar trebui să se concentreze pe protejarea acestei națiuni. Ghinionul geografic (vezi criza rachetelor din Cuba) nu înseamnă ca NATO să intre în război în numele unei națiuni.
Șocul inițial al agresiunii Rusiei a declanșat un val de sprijin popular pentru Ucraina în SUA și Europa. Succesul inițial în apărarea Kievului a făcut ca sprijinirea Ucrainei să vină natural, stimulând SUA și UE să furnizeze arme armatei ucrainene. În același mod, au crescut și obiectivele Ucrainei și ale armatorilor săi. Inițial, obiectivul a fost susținerea statului ucrainean. Apoi s-a vorbit despre slăbirea Rusiei, împiedicarea Moscovei să lanseze o ofensivă similară în viitor, înfrângerea Rusiei, alungarea forțelor Moscovei din zonele confiscate în 2014 și chiar înlăturarea lui Vladimir Putin de la putere. Toate obiectivele sunt demne, dar realizabile cu costuri și riscuri mari. În mod amenințător, corul intervenționist a insistat ca SUA și UE să dea Kievului orice a cerut guvernul Zelensky.
Din moment ce Kievul este în război ar putea beneficia de extinderea conflictului și de interventia NATO și cel mai important al SUA, nu? Reacția președintelui ucrainean Volodymyr Zelensky ar putea fi similară cu cea a premierului britanic Winston Churchill după atacul japonez de la Pearl Harbor: acesta din urmă spunând că „s-a culcat și a dormit somnul celor salvați”. Oare Zelensky se culcă în fiecare seară în speranța unui eveniment declanșator similar (poate un atac chimic sau biolagic al Rusei, nu?).
UE și SUA ar trebui să pună interesele cetățenilor pe primul loc și să se abțină de a provoca Rusia, în ciuda pasiunilor aprinse. De exemplu, generalul Breedlove a denunțat „un grup tot mai mare de liniștitori din Washington, D.C.”, care făc eforturi pentru un rezultat diplomatic. Mai crede cineva acum că Ucraina poate câștiga acest război?
Nu ar trebui să ne concentram pe protecția statelor NATO care au graniță cu Ucraina?
Oamenii de rând nu au nicio idee de cum decurge cu adevărat războiul. Deși am aflat că exista multe victime in rândul soldaților ruși până de curând Kievul nu a transmis pierderile ucrainene. În mainstream media cenzura oficială a știrilor este acerba, acest lucru limitând accesul la informații corecte chiar și pentru factorii de decizie care susțin puternic Ucraina!
Cursul viitor al conflictului este foarte incert. Moscova a învățat evident din greșelile sale, ajustând strategia și tactica. Bazându-se pe avantajul său copleșitor de artilerie, forțele ruse au făcut progrese în estul Ucrainei, pulverind pozițiile ucrainene și provocând pierderi semnificative. Cu toate acestea, rămâne un mare dezacord la viitor. Unii observatori cred că ofensiva rusă se va opri în curând fiindca forțele Moscovei sunt epuizate, apoi Kievul va organiza o contraofensivă după sosirea armelor occidentale. Alții susțin că înaintarea Moscovei va distruge armata ucraineană, lăsând-o fară oameni experimentați care pot lua decizii la fața locului, multe din armele trimise de occident vor fi distruse în tranzit iar timpul va fi scurt pentru a antrena armata ucraineană pentru utilizarea lor. În orice caz, apelurile de a alunga forțele ruse din Crimeea par din ce în ce mai nerealiste și din fericire din ce in ce mai puține.
