Negocierea de către Comisia Europeană a contractelor pentru achiziția vaccinurilor pentru statele UE a fost prezentată ca un mare pas către transformarea Uniunii Europene, o dovadă faptului că unirea face puterea. Însă, la scurt timp, au început să curgă criticile. Comisia Europeană a acționat în modul bine cunoscut, hiperbirocratizat, iar asta a dus la întârzieri în achiziția vaccinurilor. Apoi, au apărut acuze cum că Franța a tergiversat semnarea contractelor de către Comisie, în speranța că producătorul francez Sanofi va putea ieși pe piață cu un vaccin, care să facă parte din gama celor favorizate de UE. Apoi au apărut acuzații cum că Germania a considerat că este prea riscant să lase procurarea vaccinurilor doar în seama UE, iar Berlinul a început să-și negocieze singur contractele.
Acum, Investigate Europe publică un articol despre numele ținute la secret ale negociatorilor contractelor cu marii producători. A fost un aspect puțin spre deloc tratat de presa europeană.
Când a acceptat misiunea de a procura vaccinurile, Comisia Europeana a creat un organism de supervizare a negocierilor format din reprezentanți ai celor 27 de state membre. Dintre acești reprezentanți a fost selectată o Echipă Comună de Negociere de doar șapte persoane, reprezentând Germania, Franța, Suedia, Spania, Olanda, Italia și Polonia. Acești reprezentanți au fost persoanele de contact între marile companii farmaceutice și UE, împreuna cu directorul generală pentru Sănătate din Comisia Europeană, italianca Sandra Gallina.
Această echipă a încheiat până acum contracte pentru 4,6 miliarde de doze de vaccin, pentru o populație de 450 de milioane. Având în vedere numărul uriaș de doze, jurnaliștii de la Tagesschau au scris că o mare parte vor fi distruse. De ce? Pentru că în contractele semnate cu mai multe companii producătoare este stipulat că vaccinurile nu pot fi donate altor țări decât în anumite condiții (Brazilia este una dintre țările cu care companiile farmaceutice au fost foarte stricte).
Această echipă deloc transparenta a UE a semnat contracte care au permis companiilor să-și majoreze prețul pe doza de vaccin. La primele comenzi, europenii au plătit 15,5 dolari pentru o doză de vaccin Pfizer și 22,5 euro pentru o doză de vaccin Moderna, iar acum prețurile au ajuns la 19,5 dolari, respectiv 25.5 euro. Între timp, un studiu al Imperial College din Londra a arătat că o doză de vaccin ARN mesager, precum cel de la Pfizer, se produce cu nu mai mult de 1,18 dolari.
Investigate Europe scrie că producătorii îi cunosc bine pe negociatorii din partea UE. ”În ciuda miliardelor din banii contribuabililor care se plătesc pentru aceste contracte, Comisia insistă că nu poate face publice numele negociatorilor”.
Însă, fie din neglijența unora dintre ei, fie pentru că guvernele pe care le reprezintă sunt mai transparente decât malaxorul birocratic de la Bruxelles, Investigate Europe a aflat cine sunt o parte dintre negociatorii care stabilesc cum și pe ce se vor duce miliardele europenilor.
Cazul cel mai controversat este cel al negociatorului din partea Suediei, a cărei Ambasada la București este extrem de activă când vine vorba despre ”valorile europene” și modul în care sunt ele respectate în România.
Richard Bergstrom este coordonatorul pentru vaccinuri din Suedia și este pe lista scurtă a negociatorilor europeni cu marile companii farmaceutice. Bergstrom a lucrat 30 de ani în sectorul farmaceutic, dintre care cinci ani a fost șeful lobbyului farmaceutic pe lângă instituțiile UE. A fost si partener la compania de consultanță Goelze Buri Partners Consulting, care a oferit servicii de specialitate unui grup de lobby farmaceutic din SUA, PhARMA. Acest din urma grup include AstraZeneca, Johnson&Johnson, Pfizer și Sanofi. Iar toate aceste patru companii au acum contracte cu UE, negociate și de Bergstrom.
Toți negociatorii din partea UE au semnat declarații în care arată că nu au conflicte de interese. Suedezul Bergstrom a fost singurul care a acceptat să răspundă întrebărilor jurnaliștilor de la Investigate Europe, însă guvernul suedez a refuzat să facă asta.
Spania, Olanda, Italia și Franța au optat pentru birocrați în echipa principală de negociatori ai contractelor UE. Investigative Europe s-a oprit doar asupra Franței, unde a remarcat că negociatorul Edgar Tilly este cel care scrie discursurile ministrului Economiei, Bruno Le Maire, și că și-a terminat studiile cu doar trei ani înainte de a primi această sarcină importanta. Tilly a fost înlocuit între timp.
Cât despre reprezentantul Poloniei, Investigate Europe scrie că rolul acestuia este unul cvasiinexistent, din cauza disputelor privind ”valorile europene” dintre Comisia Europeană și guvernul de la Varșovia. Polonia trebuia să figureze pe această listă scurtă, pentru ca executivul de la Bruxelles să nu fie acuzat că marginalizează statele din Europa de Est.
Cea mai mare lipsă de transparență în privința negociatorului a fost din partea Germaniei. Ministerul Sănătății nu a dorit să le divulge numele lor jurnaliștilor de la Investigate Europe, însă nu a negat că seful negociatorilor germani este Thomas Muller, directorul general pentru produse sanitare în guvern, iar unul dintre adjuncții săi este Thiemo Steinrucken, de profesie farmacist. Surse citate de Investigate Europe spun ca acesta din urmă este vioara întâi în negocieri.
Sarcina lui este să promoveze cât mai mult industria farmaceutică germană. Cum vaccinul Pfizer a fost dezvoltat în comun cu compania germană Biontech, acest lucru nu a fost greu de realizat. ”Pfizer este câștigătorul absolut în această situație. Pot să dicteze regulile, au avut cele mai bune vânzări și își pot permite să schimbe orice doresc și când doresc”, spune o sursă citată de Investigate Europe, care a avut contacte și cu amintitul Steinrucken. În Germania, se așteaptă ca doar compania Biontech să ridice PIB-ul tarii în acest an cu 0,5%.
Germania dorește să producă 600 de milioane de doze de vaccin pe an, adică o treime din producția estimată la nivelul întregii UE. Un document confidențial al guvernului german la care Investigate Europe a avut acces arată că producția se va concentra în primul rând pe necesitățile interne. Viitoarele contracte vor stipula dreptul guvernului german de a rezerva cu prioritate vaccinuri și obligația companiilor producătoare de a construi facilități de producție în Germania. ”Transferul vaccinurilor către UE este posibil doar dacă este nevoie”, se mai arată în document, care nu menționează nicăieri principiul distribuirii echitabile la nivel global a vaccinurilor, așa cum cere OMS.
Eurodeputații și o serie de ONG-uri își exprimă îngrijorarea în legătura cu lipsa de transparență a echipei de negociere care are pe mână banii contribuabililor europeni, mai cu seamă că Comisia Europeana are în vedere lansarea unei Autorități Europene de Răspuns la Urgențe de Sănătate, printre atribuțiile căreia va figura și achiziția de vaccinuri.
Iar poate cel mai important este că executivul UE are în vedere crearea unui mecanism pentru achiziția comună de gaze naturale, pentru a alimenta o „rezervă strategică” pentru perioadele de criză. La fel ca și în cazul procurării vaccinului, participarea țărilor UE va fi voluntară. Mario Draghi, premierul Italiei și fostul președinte al Băncii Centrale Europene de la Frankfurt, a spus că se are în vedere construirea unui consorțiu european care să cumpere și să stocheze gaze naturale. Având în vedere ce se întâmplă cu procurarea vaccinurilor, ne putem întreba cât de transparent va fi acest consorțiu. Până acum, România, al doilea producător de gaze naturale din UE, plătește mai mult pentru gaze decât Ungaria sau Austria, OMV Petrom nu investește în sectorul de gaze, spunând că nu este profitabil, iar presa austriacă scrie că OMV lucrează la restructurare și că Petrom ar urma să se concentreze pe petrochimie și distribuția de carburanți.
Articol preluat din Cotidianul.ro
