În ciuda presiunii internaționale tot mai mari de a trimite arme în Ucraina, Elveția alege distrugerea sistemelor de apărare aeriană dezafectate decât să le predea Kievului, a scris agenția de presă ucraineană Unian. Țara alpină susține că trimiterea armelor ar încălca politica sa istorică de neutralitate, care a ajutat țara să evite războiul de secole.
Pe lângă refuzul de a trimite arme, Elveția a interzis acum altor țări să predea arme elvețiane în cadrul conflictului.
Elveția cumpărase rachetele sol-aer (SAM) Rapier din Marea Britanie în anii 1980, iar armata sa are în prezent în funcțiune 60 de SAM Rapier, dar primul lot de SAM a fost deja casat. Rachetele au fost considerate învechite, motiv pentru care sunt scoase din funcțiune, dar Ucraina a solicitat armele, deoarece Kievul consideră că ar fi în continuare utile împotriva aviației ruse, inclusiv a dronelor și a atacurilor cu rachete și ar putea acoperi infrastructura civilă a Ucrainei împotriva agresiunii ruse.
Germania este una dintre multele țări care împing Elveția să trimită arme, Berlinul solicitând în mod special Elveției să trimită tancuri Leopard pentru a „compensa lipsurile cauzate de livrările de tancuri către Ucraina”. Elveția a refuzat și mai mult, a blocat exportul propriilor arme și muniții către Ucraina, susținând că asistența militară ar încălca neutralitatea statului.
Poate cea mai interesantă parte a cererii germane este modul în care au vrut să dea asigurări Elveției: nu și-ar pierde neutralitatea vânzând tancuri. După cum susțineau germanii, tancurile nu vor fi predate Ucrainei, ci vor fi trimise „Germaniei sau unui partener NATO sau UE” pentru „a umple golurile create de transporturile de tancuri către Ucraina”.
Elveția nu este singura țară care practică neutralitatea în conflict. Austria vecină este, de asemenea, oficial neutră și refuză să trimită arme în Ucraina. Ungaria refuză de asemenea trimiterea de arme.
În februarie, premierul ungar Viktor Orbán a ținut un discurs despre starea națiunii în care a făcut referire la Elveția în timp ce a explicat poziția Ungariei în război, netulburat de criticile europene. În timp ce Ungaria ar fi preferat să evite aderarea la NATO și să adopte poziția Elveției, spunea el, a fi atât de aproape geografic de Rusia nu a oferit acest lux.
„Să clarificăm că apartenența la NATO este vitală pentru Ungaria. Suntem prea departe spre est, la marginea de est a lumii occidentale ca să renunțăm la el. Desigur, ar fi mai ușor dacă am fi mai departe (în Occident). Urmând exemplul Austriei și Elveției, ne-am putea juca cu ideea de neutralitate, dar istoria nu ne-a oferit acest lux. NATO este o alianță defensivă, o alianță militară, defensivă, formată astfel încât să ne putem apăra unii pe alții. De aceea ne-am alăturat și de aceea am simțit satisfacția istorică de a semna tratatul de aderare după 45 de ani de ocupație sovietică”, a spus el.
