Ultimul Raport al Amnesty International privind conflictul militar din Ucraina a dat o lovitură puternică propagandei de război și a iscat un val de revoltă în presa main-stream occidentală, care a acuzat că documentul servește propagandei Federației Ruse.
Acuzația contestată din Raportul Amnesty International e că armata ucraineană a folosit civilii ca scut uman împotriva ofensivei trupelor rusești, ceea ce contravine dreptului internațional și poate reprezenta ea însăși o crimă de război.
„Forțele ucrainene au pus civilii în pericol prin modul în care și-au amplasat și au operat bazele militare și sistemele de luptă în zonele rezidențiale locuite, inclusiv în școli și spitale, în perioada în care au respins invazia rusă începută în februarie.
Astfel de tactici încalcă dreptul internațional umanitar și pun în pericol civilii, întrucât obiectivele civile sunt transformate în ținte militare. Atacurile rusești lansate în replică în zonele populate au ucis civili și au distrus infrastructura civilă”
Președintele Ucrainei, Vladimir Zelinski, a înfierat raportul, spunând că servește propagandei rusești. Dar acuzațiile din Raportul Amnesty International sunt confirmate chiar de unele declarații anterioare ale unor oficialilor ucraineni, citați de prestigiosul ziar american Washington Post, într-o investigație publicată în luna martie 2022.
Într-un răspuns la o listă de întrebări scrise transmise de jurnaliștii de la Washington Post, Alexei Arestovici, consilierul șefului Biroului Președintelui, a declarat că doctrina militară aprobată de Parlamentul Ucrainei, instituie principiul „apărării totale”. Aceasta înseamnă că voluntarii din Forțele de Apărare Teritoriale au autoritatea legală de a-și proteja locuințele, care în cea mai mare parte se află în zonele urbane.
Arestovici a argumentat că dreptul internațional umanitar sau legile internaționale privind conflictele armate nu se aplică în acest conflict pentru că „principala țintă a campaniei militare a lui Putin este de a distruge națiunea Ucraineană”. Altfel spus, Arestovici considera că acțiunile militare întreprinse pentru supraviețuirea națiunii ucrainene sunt legitime, și ar trebui să beneficieze de o impunitate față de dreptul umanitar internațional, indiferent de mijloacele folosite în confruntarea militară cu armata rusă.
„Nu putem să-i oprim pe cetățenii noștri să își apere locuințele, libertățile, valorile și identitatea lor, așa cum cred ei de cuviință”, afirma Arestovici pentru Washington Post.
După cum reiese din aceste declarații, consilierul prezidențial a admis că Ucraina era conștientă de faptul că forțele sale armate desfășurau acțiuni militare din zonele rezidențiale. De altfel, Arestovici nici nu a încercat să nege prezența echipamentelor militare ucrainene în zonele rezidențiale din Kiev și alte orașe, fiind mai degrabă preocupat să argumenteze că astfel de tactici ar fi legitime și justificate, chiar dacă ele contravin dreptului internațional.
Însă, o astfel de impunitate nu există în dreptul internațional. Reglementările privind condamnarea acțiunilor militare care au ca rezultat vătămarea civililor vizează în egală măsură, toate tabere aflate în conflict.
Amplasarea echipamentelor militare în zonele locuite de civili contravine dreptului internațional, întrucât transformă aceste zone în ținte militare legitime care pot fi atacate de partea adversă. Washington Post atrăgea atenția încă din martie 2022, că „strategia Ucrainei de a plasa echipamente militare grele și alte fortificații în zonele civile ar putea slăbi eforturile occidentale și ucrainene de a pune sub acuzare Rusia pentru posibile crime de război”.
Ucrainenii spun că o evacuare a civililor nu era posibilă
În ancheta din Washington Post, reprezentanții forțelor armate ucrainene au încercat să justifice amplasarea echipamentelor în zonele locuite, prin faptul că în momentul luptelor din zona Kiev-ului, în oraș erau încă mulți civili, iar o operațiune de evacuare ar fi fost dificilă, dacă nu cumva chiar imposibilă.
„Dacă vrei să îți protejezi orașul, trebuie să fii pregătit să lupți în interiorul orașului. Din nefericire, nu putem să evacuăm toți civilii, pentru că sunt încă 2 milioane de locuitori. Încă putem să oprim armata rusă în afara orașului. Dar înțelegem riscurile. Nu putem să ne apărăm orașul fără riscuri și fără afectarea civililor, din păcate”, declara pentru Washington Post, în 28 martie 2022, Pavlo Kazarin, un membru al forțelor ucrainene terestre și purtător de cuvânt al batalionului său.
Același argument a fost invocat și de cei care au criticat raportul Amnesty International susținând că atunci când aperi un oraș ești practic obligat să lupți în interiorul zonelor rezidențiale.
În realitate însă, dreptul internațional nu prevede obligația de a evacua o întreagă localitate, ci doar evacuarea zonelor din vecinătatea echipamentelor militare, pe o rază care să nu pună în pericol viața civililor. De fapt, chiar nerespectarea acestei obligații stă la baza Raportului Amnesty International.
Iată ce stipulează Protocolul I, al Convențiilor de la Geneva din 12 august 1949 –
„Art. 58. Prevenirea efectelor atacurilor – „Părțile aflate în conflict trebuie ca, în cea mai mare măsură posibilă:
a) Să depună eforturi, fără a aduce atingere Art. 49 din a Patra Convenție, pentru îndepărtarea din vecinătatea obiectivelor militare a populației civile, a persoanelor civile individuale și a bunurilor civile aflate sub controlul acestora”
b) Să evite localizarea obiectivelor militare în interiorul sau în apropierea zonelor dens populate;
c) Să ia orice alte măsuri de prevenție necesare pentru a proteja populația civilă și a bunurilor civile aflate sub controlul lor împotriva pericolelor ce rezultă din operațiunile militare.”
Din același Protocol reiese cât se poate de clar că interdicția de folosi civilii ca scuturi umane vizează toate părțile aflate în conflict, iar nerespectarea acestor obligații nu poate justificată de faptul că ești supus unei agresiuni militare, cum susținea consilierul prezidențial ucrainean Alexei Arestovici:
Art. 51, pct. 7 – „Prezența sau deplasările populației civile sau ale persoanelor civile nu vor fi utilizate pentru apărarea unor puncte sau zone față de operațiunile militare, în special pentru a proteja obiectivele militare de atacuri sau pentru favorizarea ori împiedicarea unor operațiuni militare. Părțile în conflict nu vor direcționa deplasarea populației civile sau a persoanelor civile pentru a proteja anumite obiective sau operațiuni militare față de anumie atacuri.”
Ce spun experții în legislația internațională a drepturilor omului?
Experții consultați de Washington Post spun că dacă forțele ucrainene au amplasat echipamente miliare în zonele cu civili, atunci va fi foarte greu să se mai susțină acuzația crimelor de război comise de ruși împotriva civililor.
„Dacă există echipament militar acolo iar [rușii] spune că atacă acel echipament militar, acest lucru va anula acuzația conform căreia rușii au atacat în mod intenționat civili și infrastructură civilă”, arăta atunci Richart Weir, cercetător în cadrul Human Rights Watch.
Mai mult decât atât, această tactică folosită de armata ucraineană și criticată în Raportul Amnesty Inernational ar putea constitui un motiv pentru punerea sub acuzare a părții ucrainene în privința comiterii unor crime de război.
„Conform dreptului internațional, armata ucraineană are responsabilitatea de a înlătura forțele și echipamentele militare din zonele locuite de civili, iar dacă acest lucru nu este posibil, are obligația de a muta civilii din acele zone. Dacă nu fac asta, atunci încalcă legile internaționale de război, pentru că astfel pun în pericol civilii, întrucât toate echipamentele militare sunt ținte legitime”, a subliniat reprezentantul Human Rigths Watch.
