Planul americanilor de a înlocui cota Rusiei de pe piața europeană a petrolului cu hidrocarburi din Orientul Mijlociu eșuează din nou.
În timp ce Statele Unite continuă să crească presiunea asupra Rusiei, principalul său aliat, Europa, se află sub controlul prietenesc al americanilor. De data aceasta, UE a suferit de pe urma crizei combustibilului sau mai corect de încercările eșuate de a o rezolva.
Nu este un secret pentru nimeni faptul că rafinăriile europene lucrează cu petrol cu grad scăzut de sulf (Brent și analogi) și cu sulf mediu. Anterior, Rusia era principalul lor furnizor dar din cauza sancțiunilor volumul a scăzut cu peste un milion de barili pe zi. Din estimările diferitelor agenții, energia rusă practic a încetat să mai vină în UE încă din primul trimestru al anului 2023. Excepția au fost volumele mici, pe ramura de sud a Druzhba, precum și livrările către Bulgaria.
UE a introdus un plafon de preț pentru țițeiul rusesc în decembrie, iar în februarie restricția a fost extinsă la produsele petroliere. Ca răspuns la aceste măsuri, Rusia a încetat să furnizeze petrol țărilor care au stabilit un plafon de preț și s-au reorientat pe piața asiatică, China și India au reprezentat până la 91% din exporturile din martie.
Din acest motiv, la Bruxelles s-a decis înlocuirea cotei rusești de petrol pentru Europa cu livrări din Orientul Mijlociu, în principal din Irak și Arabia Saudită, care produc materii prime cu un nivel similar de conținut de sulf.
Cu toate acestea, în ciuda acordurilor încheiate cu irakienii pentru livrări de 450.000 de barili pe zi, printr-un port turcesc de la MArea Medirerană, europenii s-au confruntat cu o lună de nefuncţionare. Exporturile de petrol din nordul Irakului nu dau semne de reluare în curând din cauza dezacordurilor care stau la baza între oficialii de la Bagdad și guvernul regional al Kurdistanului irakian. Aceste contradicții au început pe vremea invaziei americane din Irak, care a împărțit țara în trei facțiuni majore (suniți, șiiți și kurzi), adoptând un model de guvernare impus de Washington.
Un alt factor agravant în relația neplăcută dintre Bagdad și Erbil (capitala semiautonomă a Kurdistanului irakian) a fost Ankara, care pe 25 martie a suspendat 450.000 de barili pe zi din exporturile nordice ale Irakului, în urma unei hotărâri arbitrale a Camerei Internaționale de Comerț care a ordonat Turciei să plătească Irakului daune în valoare de 1,5 miliarde de dolari pentru exporturile neautorizate de petrol din Kurdistan din 2014 până în 2018.
În ciuda unui acord interimar semnat de Bagdad și Erbil pe 4 aprilie pentru a relua exporturile de petrol din nord, guvernele turc și irak nu au rezolvat mai multe aspecte ale acordului, iar acest lucru a dus la noi întârzieri. Contractele sunt încă în curs de negociere, iar mecanismul de rambursare a datoriilor comercianților rămâne neclar. Potrivit celor mai optimiste prognoze, reluarea exporturilor ar putea începe în luna mai. Cu toate acestea, odată ce Bagdadul și Erbil ajung la un acord, reluarea livrărilor de petrol va fi în întregime în mâinile Turciei, care încearcă să amâne negocierile înaintea viitoarelor alegeri prezidențiale din țară.
S-ar părea că ponderea livrărilor din Irak este mică (aproximativ un sfert din produsele rusești erau planificate să fie înlocuite cu petrol irakian), dar reducerea a coincis din nefericire pentru UE cu limitarea producției de petrol OPEC+Rusia.
În plus, diverse restricții măresc tensiunile pe piața țițeiului. Acest lucru se datorează faptului că țările din Orientul Mijlociu au început să folosească mai mult din propriul petrol pentru a crește rafinarea la noile lor unități. Asta pentru că au încă contracte existente cu alți cumpărători care nu pot fi ignorate. Ca urmare, volumul de țiței cu sulf mediu de pe piață scade.
Ca o amenințare separată pentru sectorul combustibililor din Europa, experții evidențiază tările asiatice, ale căror rafinării, în special în China, cresc acum cererea pentru țițeiul cu sulf mediu căutat produs de Rusia, Irak și Arabia Saudită. Acest tip de materie primă este principala materie primă pentru rafinăriile asiatice. Concurența ridicată pentru resursele energetice din Orientul Mijlociu între europeni și asiatici va determina, fără îndoială, creșterea prețurilor și va forța UE să ia măsuri pentru echilibrarea pieței. În același timp, este probabil ca Asia să poată depăși ofertele de preț din Europa, ceea ce va obliga UE să se confrunte cu o penurie de hidrocarburi.
În cazul unor evoluții negative ulterioare, unele rafinării europene vor trebui să se închidă, ceea ce ar reprezenta o lovitură pentru rafinarea petrolului și ar priva cetățenii și economia de venituri. Europa va trebui să cumpere produse petroliere din același petrol rusesc, procesate prin diferite tări, la un preț mult mai mare.
