Statul român trebuie să achite 39 miliarde lei pentru schema de plafonare a prețurilor la energie, cu toate acestea scumpirile la gaze duc la încasări mai mari cu 43 de miliarde mai mari decât cele bugetate, arată o analiză a Asociației Energia Inteligentă (AEI), prezentată de Economedia, care susține că scăderea prețului gazelor și a energiei trebuie să fie scopul viitoarelor soluții propuse pe piața de energie.
„Criza din energie nu trebuie să permită obținerea de profituri uriașe pentru unii jucători, dar măsurile luate trebuie să aibă ca și scop reducerea prețurilor și nu doar colectarea de bani la buget”, afirmă, în acest context, Asociația Energia Inteligentă.
Asociația susține că a propus încă din 9 august 2021 un plan de măsuri prin care să se limiteze creșterea prețului la gaze (creșterea prețurilor fiind esența crizei). Lipsa acestor tipuri de măsuri, cum au fost cele propuse de AEI, au favorizat sau chiar determinat creșteri ale pretului la gaze.
Mai precis, AEI a propus separarea activității de trading de cea de furnizare gaze, derulată de acceași firmă, iar astfel se putea urmări circuitul gazelor și se evita ca gazele achiziționate pentru portofoliul propriu de clienți să fie folosite speculativ în piață. Totodată, Asociația a propus obligația ca fiecare factură să conțină în mod explicit marja comercială pe care o practică fiecare vânzător, astfel că ar fi existat un poroces transparent de a vedea cine practică marje/profituri mari.
Asociația a mai propus reglementarea marjei comerciale: „nu întâlneam cazul ca un furnizor de gaze pe o piață reglementată (!!!) (pe deasupra un furnizor cu capital 100% de stat) să poată să-și crească profitul de la 8,46 lei/MWh la 2400 lei/MWh de la o lună la alta, o creștere de 282 de ori!!! (conform datelor publicate de furnizor pe pagina proprie)”. AEI a propus de asemenea impunerea unui model de impozitare progresist al profiturilor furnizorilor, dar cu scopul unic de a reduce nivelul prețului și nu doar de a colecta bani la bugetul de stat.
Dacă se aplicau aceste măsuri, încă din august 2021, am fi avut prețuri mai mici decât cele care sunt astăzi în piață și companii care nu își opreau activitatea etc, susține Asociația.
Totodată, analizând prețurile estimate la sfârșitul anului 2021 și cantitățile preconizate a se consuma în anul 2022, AEI estimează că statul și-a bugetat colectarea din TVA, acciză, redevențe, dividende, impozit pe dividende, impozit pe profit etc. cca 43 miliarde lei. Luând în considerare aceleași estimări de la începutul anului 2022 (cantități și prețuri), schemele de plafonare/compensare ar fi necesitat cca 17 miliarde lei / anul 2022, bani de la bugetul de stat pentru plata diferențelor între prețul plafonat al gazelor și prețul plătit de furnizor.
Prețul gazelor marfă tranzacționate pe piețe a crescut de la prețul mediu ponderat de 347 lei/MWh în ianuarie 2022 (conform raportul pieței de gaze al ANRE, publicat pe pagina ANRE) la cca. 461 lei/MWh (preț mediu ponderat estimat de AEI) în luna august 2022 (o creștere de cca. 32%). În aceeași perioadă prețul mediu la consumatorul final, estimat de AEI, a crescut (în lipsa intervenției instituțiilor) de la cca. 485 lei/MWh la 1270 lei/MWh (o creștere de 161%).
„Astfel, statul este pus în situația disperată de a achita pentru schema de plafonare (estimare AEI) o sumă de cca. 39 mld lei pentru anul 2022 (de 2,3 ori mai mare decât suma estimată în primăvară). În același timp luând prețurile estimate și cantitățile preconizate a se consuma în anul 2022, putem estima că statul a colectat și urmează să colecteze la buget în anul 2022 din TVA, acciză, redevențe, dividende, impozit pe dividende, impozit pe profit etc., cca 86 mld lei, respectiv cu cca. 43 mld lei mai mult decât și a bugetat. Astfel, conform calculelor estimative realizate de AEI, câștigurile urmare a creșterii prețului la gaze sunt suficiente pentru a acoperii schema de compensare”, arată Asociația.
AEI afirmă că Ministerul Finantelor a alocat mai puțini bani Miisiterului Energiei, lucru care poate să constituie un motiv de justificarea pentru supraimpozitarea furnizorilor (alții decât producătorii), dar nu este o justificare pentru creșterea facturilor la consumatorii non casnici de energie electrică.
