Plafonuarea prețului petrolului care a intrat în vigoare de curând a fost concepută pentru a menține fluxul de petrolul rus pe piețele internaționale, reducând în același timp veniturile Rusiei.
În timp ce plafonul de preț ar fi avut sens pe hârtie, s-a dovedit a fi confuz pentru comercianții de petrol care foarte rar tranzacționează țiței la prețuri fixe.
Pentru a adăuga și mai multe îngrijorări pentru comercianți, Turcia continuă să ceară dovada asigurării pentru tancurile petroliere care trec prin Bosfor și Dardanele, perturbând și mai mult aprovizionarea.
Plafonul de preț a intrat în vigoare în același timp cu un embargo aproape complet asupra importurilor de petrol rusesc în Uniunea Europeană, oferind comercianților din Europa cel puțin o oportunitate teoretică de a cumpăra și vinde țiței rusesc. Dar autorii plafonului nu s-au gândit la comercianții de petrol.
Pentru început, aproximativ jumătate din G7, inclusiv SUA, Canada și Marea Britanie, au deja o interdicție a importurilor de petrol rusesc, așa că plafonul nu va face nicio diferență în ceea ce privește cererea lor de petrol străin. Japonia, deși susține plafonul, a fost scutită deoarece depinde în totalitate de hidrocarburile importate.
Apoi vine problema mai mare, țițeiul pur și simplu nu este tranzacționat la prețuri fixe, ceea ce provoacă deja bătăi de cap.
Acest lucru poate crea probleme pe piața fizică a petrolului, piața care contează cel mai mult. Mărfurile ar putea să fie întârziate sau să nu ajungă niciodată la destinație, comanda putând fi anulată deoarece a încălcat plafonul. Plus că există deja o perturbare pe piața fizică, datorită Turciei.
După introducerea plafonului de preț și a interdicției de asiguarea a navelor ce transporta petrol rusesc, Turcia a început să ceară dovada asigurării pentru toate tancurile petroliere care trec prin Bosfor și Dardanele. Deoarece asigurătorii au refuzat până acum să furnizeze documentele, susținând că nu au avut niciodată nevoie să facă acest lucru până acum, există peste 20 de tancuri blocate în strâmtoarea Turciei cu peste 20 de milioane de barili de țiței.
Toate, cu excepția unuia, transportă țiței kazah, care ajunge prin conductă în porturile rusești și de acolo merge mai departe pe piețele internaționale.
„Aceste mărfuri nu ar fi supuse plafonului de preț în niciun scenariu și nu ar trebui să existe nicio modificare a statutului asigurării lor”, a declarat un oficial al guvernului american pe care CNBC l-a numit „oficialul cu plafonul de preț”.
Cu toate acestea, Turcia insistă să vadă dovada asigurării, iar clubul marilor asigurători, Grupul Internațional P&I, insistă că nu poate oferi o garanție – în cazul în care se întâmplă ca o navă cu o astfel asigurare să încalce plafonul de preț, asiguratorul va fi acuzat că încalcă interdicția impusă de UE.
Oficialii occidentali s-au grăbit să reproșeze Turciei cerințele sale suplimentare privind dovada asigurării, același oficial fără nume spus Financial Times că „Politica de plafonare a prețurilor nu impune navelor să caute garanții unice de asigurare pentru fiecare călătorie individuală, așa cum se prevede cererea Turciei. Aceste perturbări sunt rezultatul guvernului turc, nu al politicii de plafonare a prețurilor.”
Dacă acele tancuri rămân blocate încă o săptămână, absența acestor 20 de milioane de barili va începe să se simtă, potrivit analiștilor. Și dacă confuzia privind prețurile pe piețele fizice persistă – și nu există niciun motiv pentru care să nu existe – mai multă marfă ar putea rămâne blocată și nelivrată. Iar acest lucru se va întâmpla pe o piață care, în ciuda evoluțiilor recente ale prețurilor, rămâne subaprovizionată.
