Într-o perioadă de doar opt zile, în luna mai, Occidentul a autorizat trimiterea atât de rachete de croazieră Storm Shadow, cu rază lungă de acțiune, cât și de bombardiere de vânătoare F-16 în Ucraina, inversând politica de a nu furniza Ucrainei arme care să poată lovi în interiorul Rusiei. Această decizie a fost una dintre puținele politici sănătoase pentru motivul bine întemeiat că ar împiedica SUA și NATO să fie atrase în război – un război potențial nuclear – cu Rusia. Purtătorul de cuvânt al Casei Albe, John Kirby, a spus că fundamentul politicii lui Biden este de a „evita al treilea război mondial”.
Pe 11 mai, Marea Britanie a dezvăluit că rachetele de croazieră Storm Shadow cu rază lungă de acțiune „intră acum sau se află în” Ucraina. Deși SUA și-au menținut refuzul de a trimite propriile rachete cu rază lungă de acțiune, decizia Marii Britanii de a furniza Ucrainei rachetele Storm Shadow a fost luată știind că SUA a fost, potrivit declarației secretarul britanic al Apărării, Ben Wallace, „incredibil de susținătoare”. Racheta Storm Shadow are o rază de acțiune de peste 155 de mile, suficientă pentru a lovi în interiorul granițelor recunoscute internațional ale Rusiei.
Opt zile mai târziu, SUA au autorizat trimiterea în Ucraina a avioanelor F-16, oferind o a doua capacitate de a lovi în interiorul teritoriului rus recunoscut internațional.
Marea Britanie spune că a primit „asigurări că aceste rachete vor fi folosite numai pe teritoriul suveran al Ucrainei și nu în interiorul Rusiei.” Și președintele american Joe Biden spune că a primit asigurări de la Zelensky că F-16 nu vor fi folosite pe teritoriul Rusiei. Ucraina a promis de multă vreme că „nu va viza teritoriul Rusiei cu arme furnizate de Occident”.
Dar odată cu viitoarea contraofensivă ucraineană apare problema Crimeei. Înalți oficiali din administrația Biden au afirmat că „orice țintă pe care aleg să o urmărească pe pământul suveran al Ucrainei este prin definiție autoapărare” și că „Crimeea este Ucraina”. În februarie, subsecretarul de stat al SUA, Victoria Nuland, a declarat public că Washingtonul sprijină atacurile ucrainene asupra țintelor militare din Crimeea”.
După o serie recentă de atacuri ucrainene în interiorul Rusiei, dintre care unele au folosit vehicule blindate americane și arme furnizate de NATO, ministrul britanic de externe James Cleverly a susținut că Ucraina are „dreptul de a proiecta forța dincolo de granițele sale”. El a adăugat că „țintele militare legitime dincolo de granița sa fac parte din autoapărarea Ucrainei. Și ar trebui să recunoaștem asta”. Consilierul american pentru securitate națională, Jake Sullivan, a declarat clar că „Ceea ce am spus este că nu vom permite Ucrainei să atace Rusia cu sisteme americane, sisteme occidentale. Credem că Crimeea este Ucraina”.
Rusia crede altfel. Și când vine vorba de riscul unui răspuns escaladat, sau chiar al unui răspuns nuclear, acesta este ceea ce contează. Răspunzând lui Sullivan, în privința posibilelor atacuri asupra Crimeei, ambasadorul Rusiei în SUA, Anatoly Antonov, a spus că un atac ucrainean asupra Crimeei va fi privit de Moscova în același mod „ca un atac asupra oricărei alte regiuni a Federației Ruse”.
Viziunea Moscovei nu se limitează la Putin. Opinia conform căreia Crimeea face parte din statul rus este susținută în întregul spectru politic rus. Pentru orice lider rus, precum și pentru majoritatea rușilor și crimeenilor, Crimeea este teritoriu rus. Niciun lider rus nu ar fi de acord să predea Crimeea. Nici măcar unul care ar avea înclinație către occident. Asta înseamnă că o unda verde a unui atac asupra Crimeei depășește linia roșie trasată de Rusia. Secretarul de stat al SUA Antony Blinken a recunoscut că „O încercare ucraineană de a relua Crimeea ar fi o linie roșie pentru Vladimir Putin, care ar putea duce la un răspuns mai larg al Rusiei”. Acesta este primul mare motiv pentru a nu da undă verde atacurilor ucrainene asupra Crimeei. Ar putea duce la un răspuns mai amplu al Rusiei și la o escaladare periculoasă a războiului. Rusia nu ar mai duce un război în Ucraina sau un război pentru a opri expansiunea NATO spre est, ar duce un război pentru propria supraviețuire.
Motivul principal pentru care occidentul refuză să dea undă verde atacării Crimeei este depășirea liniei roșii de supraviețuire a statului rus. Putin a spus că „În cazul unei amenințări la adresa integrității teritoriale a țării noastre, la apărarea Rusiei și a poporului nostru, cu siguranță vom folosi toate sistemele de arme disponibile”. El a mai spus că Rusia nu va folosi arme nucleare pentru că nu va fi necesar: „Nu vedem că este nevoie de asta. Nu are rost, nici politic, nici militar.”
Cu toate acestea, Fundamentele Rusiei ale Politicii de Stat a Federației Ruse în domeniul descurajării nucleare, spune că Rusia „în mod ipotetic” ar putea permite utilizarea armelor nucleare doar dacă există o agresiune care sa pună în pericol însăși existența statului.
Din perspectiva Moscovei amenințarea cu capturarea Crimeei amenință „integritatea teritorială” a Rusiei și „însăși existența statului”. Deși Rusia probabil nu ar folosi o armă nucleară dacă ar pierde pe câmpul de luptă, deoarece asta nu amenință existența statului, ar putea folosi o armă nucleară dacă ar pierde Crimeea, deoarece aceasta amenință existența statului.
Un alt motiv este că, chiar dacă Ucraina lansează o contraofensivă care distruge podul terestru al Rusiei către Crimeea, asta nu pune capăt războiului. În urma contraofensivei ucrainene, probabil, urmează contraofensiva rusă. Ucraina a pierdut deja un număr înfiorător de soldați în Bakhmut și și-a canibalizat o mare parte din rachete și artilerie . Analistul militar Daniel Davis a subliniat că, chiar dacă Ucraina ar lansa și câștiga contraofensiva, rata victimelor și morților ar fi atât de mare, încât „și-ar fi distruge [ultima] forță rămasă cu care să conducă ofensive viitoare”. Asta ar lasă Ucraina foarte descoperită în fața viitoarelor atacuri ruse.
Un alt motiv, rar luat în considerare în război, este voința poporului. Majoritatea cetăţenilor din Crimeea se consideră parte a Rusiei şi nu vor să fie guvernati de Ucraina. Deși Crimeea este cel mai probabil să se identifice mai întâi ca Crimeea, Nicolai Petro, profesor de științe politice la Universitatea din Rhode Island și autorul cărții Tragedia Ucrainei, a spus că „Crimeea este singura regiune a Ucrainei a cărei populație se identifică ca fiind în primul rând etnic rus”. De la destrămarea Uniunii Sovietice, există o istorie lungă și consistentă în care Crimeea își exprimă dorința de a fi independenți de Ucraina sau parte a Rusiei, inclusiv în mai multe referendumuri, începând cu votul de 93% al referendumului din 1991 pentru restabilirea autonomiei Crimeei.
