În noaptea de joi, 9 martie 2023, Rusia a lansat un atac masiv cu rachete asupra Ucrainei de vest țintind în principal infrastructura de electricitate. Conform știrilor oficiale, atacul a constat în 81 de rachete, dintre care 25 au fost rachete balistice de mare viteză, incluzând și șase rachete hipersonice avansate Kh-47 Kinzhal, al căror nume înseamnă “Pumnal” în limba rusă.
„Doar 38 dintre cele 81 de rachete au fost interceptate, în timp ce alte 8 rachete au fost deviate de la țintă prin anumite contramăsuri. Aceasta este o rată de interceptare considerabil mai scăzută decât cea de 80% atinsă de forțele de apărare ucrainene la începutul acestui an. Rachetele distruse au fost în mare parte rachete subsonice și drone cu viteză redusă. Niciuna dintre rachetele de mare viteză sau balistice de diverse tipuri, inclusiv Kinzhal, nu a fost doborâtă. Forțele ucrainene au declarat că nu au capacitatea de a face acest lucru”, a relatata ziarul britanic, Financial Times, în urma atacului.
Întrebarea rămasă fără răspuns în presa ucraineană și cea occidentală este legată de țintele care au fost distruse de rachetele hipersonice Kinzhal. Sigurele informații răzlețe au indicat distrugerea unor locuințe civile, ceea ce este cel puțin ciudat, având în vedere costul foarte ridicat și precizia foarte bună a acestor rachete, care sunt practic imposibil de oprit cu echipamentele militare actuale ale NATO sau ale altei puteri militare.
De ce ar folosi rușii rachete atât de scumpe, cu o precizie atât de bună, pentru a lovi niște locuințe aparent fără nicio valoare militară?
Presa occidentală a oferit câteva ipoteze care sunt însă destul de greu de luat în serios. Câteva dintre ele sunt enunțate și în Financial Times. Una dintre ele ar fi că rușii și-au epuizat rachetele balistice obișnuite și că sunt nevoiți să recurgă la cele mai scumpe. O astfel de ipoteză este destul de greu de luat în considerare, în condițiile în care atacul rușilor a fost unul dintre cele mai masive, ceea ce arată o realitate diametral opusă față de presupusa epuizare a stocurilor.
Un alt scenariu e că rușii ar fi comis erori în lansarea rachetelor hipersonice, ajungând să lovească ținte civile, de tipul locuințelor rezidențiale. Și această interpretare este destul de greu de crezut, în condițiile în care armata Federației Ruse a mai folosit o dată o astfel de rachetă, cu succes, distrugând un mare depozit de muniție din proximitatea orașului vest-ucrainean Lvov. În plus, rachetele hipersonice Kh-47 Kinzhal sunt și foarte precise ceea ce nu se potrivește cu ipoteza ratării țintei.
Ipoteza „decapitării”
De regulă, utilizarea rachetelor cu o performanță ridicată are loc atunci când ținta vizată are o valoare strategică și militară foarte ridicată, care să justifice costul ridicat al acestor arme extrem de sofisticate. Este vorba de așa-numitul principiu al proporționalității dintre costul rachetei și valoarea militară a țintei.
John Helmer, ziaristul independent american, de origine australiană, stabilit de mai mulți ani în Rusia, avansează o altă ipoteză care pare a se încadra în acest principiu al proporționalității. Helmer consideră că utilizarea celor șase rachete hipersonice ar reprezenta începutul unei acțiuni „decapitare”, respectiv de anihilare a centrelor de comandă ale armatei ucrainene. Jurnalistul american nu respinge ideea din presa occidentală că rachetele Kinzhal ar fi fost lovit locuințe civile, dar susține că în acestea s-ar fi putut camufla centrele esențiale de comandă ale forțelor ucrainene. Argumentul cel mai puternic în favoarea ipotezei “decapitării” ar fi însăși faptul că Ucraina și Occidentul nu au menționat nimic despre țintele lovite de rachetele Kinzhal, ceea ce, spune Helmer, ar indica o pierdere majoră suferită forțele ucrainene.
Ipoteza “decapitări” ar explica de ce rușii au recurs la rachetele hipersonice și nu la alte rachete balistice, care fuseseră interceptate în atacurile anterioare. Este de presupus că astfel de centre esențiale de comandă beneficiază de cea mai ridicată protecție anti-aeriană. Or, rachetele hipersonice sunt singurele care pot evita cu succes cele mai complexe sisteme de apărare. Deci utilizarea lor pentru lovirea acestor ținte pare justificată. În plus, distrugerea centrelor de comandă, în special a celor care coordonează sistemele anti-aeriene, ar permite ulterior folosirea cu succes a celorlalte tipuri de rachte convenționale.
Într-o raportare din dinspre partea rusească, citată de „The Intel Drop”, una dintre țintele lovite de rachetele hipersonice Kinzhal ar fi fost un centru de comandă NATO situat într-un buncăr din vestul Ucrainei, lângă orașul Lvov. Conform sursei menționate, în buncărul subteran s-ar fi aflat 300 de persoane, dintre care 40 de ofițeri străini de rang înalt. Acest centru ar fi fost responsabil cu gestionarea sistemelor anti-aeriene.
Nu avem informații oficiale care să confirme această relatare. De asemenea, nu știm care a fost ordinea în care au fost lansate cele 81 de rachete rusești la atacul din 9 martie. Dar dacă rachetele hipersonice Kinzhal au fost lansate primele, cu scopul de a distruge astfel de centre de comandă anti-aeriană, atunci acest lucru ar puea explica rata scăzută de interceptare a rachetelor rusești, comparativ cu atacurile precedente, de la începutul anului.
