Efectele de feedback ale sancțiunilor asupra economiilor europene nu sunt încă cunoscute pe deplin. Suma acestor efecte, așa-numitele „efecte bumerang”, va fi într-adevăr cunoscută în decurs de un an. S-ar putea dovedi a fi mult mai mare decât efectele asupra Rusiei. Pe termen lung, Rusia s-ar putea să se descurce bine, în timp ce UE, blocată în sprijinul pentru Ucraina, ar putea fi nevoită să plătească un preț prohibitiv, scrie expertul Valdai Club Jacques Sapir. Articol preluat din ValdaiClub.
Uniunea Europeană pare iremediabil angajată într-o confruntare cu Rusia. După ce a lansat nouă valuri succesive de sancțiuni începând cu 22 februarie 2022, fără a număra sancțiunile deja implementate din 2014, se pregătește pentru un al zecelea val. Dar care sunt consecințele reale? Are această politică dură, care poate fi descrisă chiar ca agresivă împotriva Rusiei, șanse să producă efecte?
În conflictul dintre Ucraina și Rusia, Uniunea Europeană a luat partea Ucrainei. A făcut asta pe o bază emoțională mai mult decât rațională. S-a angajat din toată inima impunând sancțiuni fără precedent împotriva Rusiei. Din punct de vedere diplomatic, Uniunea Europeană s-a aliniat nu doar cu Statele Unite, ci și pe plan intern, cu țările care au exprimat cele mai multe sentimente anti-ruse, precum Polonia și țările baltice. Care sunt rezultatele?
Din punct de vedere politic, aceste sancțiuni au fost inițial menite să convingă Rusia să-și oprească operațiunile din Ucraina. Din acest punct de vedere și așa cum se aștepta, au fost un eșec total. Trebuie amintit că în ultimul secol, capacitatea sancțiunilor economice de a opri operațiunile militare între două țări nu a fost niciodată demonstrată în mod satisfăcător. În general, sprijinul politic al UE pentru Ucraina a fost de o eficacitate îndoielnică. În spatele marilor discursuri de sprijin neclintit pentru această țară, există diferențe profunde în interiorul UE. Țările europene nu au nici mijloacele militare, nici mijloacele industriale pentru a sprijini ceea ce a devenit un așa-numit război de „intensitate ridicată” în Ucraina. Chiar și secretarul general al NATO, domnul Stoltenberg, a trebuit să recunoască acest lucru. Ce au de câștigat țările UE din acest angajament unilateral? Această întrebare va trebui pusă într-o zi.
Din punct de vedere economic, scopul acestor sancțiuni a fost de a priva Rusia de capacitatea de a-și continua operațiunile militare și de a o confrunta cu un colaps economic, astfel încât să nu fi avut de ales decât să pună capăt a ceea ce numește „Operațiunea Militară Specială”. ”. Ne amintim de declarația făcută de ministrul Economiei și Finanțelor al Franței, domnul Bruno Le Maire, potrivit căreia, prin declararea unui război economic total Moscovei, Uniunea Europeană ar provoca prăbușirea economiei și a sectorului financiar a Rusiei. Cu toate acestea, nu s-a întâmplat nimic.
Impactul sancțiunilor asupra economiei ruse a fost moderat. După ce au fost făcute previziuni destul de apocaliptice fie de OCDE, fie de Banca Mondială, previziuni care în aprilie și iunie anunțau o scădere a PIB-ului între 9% și 12%, diverșii experți au conștientizat rezistența economiei ruse și capacitatea acesteia de a adapta. De fapt, în actualizarea datelor publicată pe 30 ianuarie, Fondul Monetar Internațional a estimat scăderea PIB-ului Rusiei la -2,2% pentru 2022, cu o prognoză pentru 2023 și 2024 de + 0,3% și, respectiv, +2,1%.
Este adevărat că aceste sancțiuni, în special diferitele măsuri care restricționează importurile de petrol și gaze, au avut un efect redus. Comerțul cu gaze a fost într-adevăr afectat, dar mai mult de sabotarea gazoductului Nord Stream decât de sancțiuni. Acest sabotaj, în care Rusia a fost exonerată, a fost atribuit ulterior de jurnalistul american Seymour Hersh chiar Statelor Unite. Uniunea Europeană continuă să importe gaze la scară masivă din Rusia, dar sub formă de gaz lichefiat sau GNL. Încă importă, deși prin rute întortocheate, petrol și mai ales motorină. Dar desigur, prețurile nu mai sunt aceleași…
Sancțiunile au provocat însă o scădere a comerțului dintre Rusia și UE. Această scădere a fost estimată, în octombrie 2022 față de octombrie 2021, la −4,5 miliarde USD. Cu toate acestea, exporturile UE către Rusia erau în valoare de 4,2 miliarde de dolari în aceeași lună. Mai mult, s-a putut observa că sancțiunile au dus înainte de toate la o reorientare a comerțului exterior rusesc, în beneficiul Chinei și Indiei dar a și Turciei, Belarusului și Kazahstanului (deși acest lucru este mai puțin cunoscut).
Acesta este un punct important pentru că UE a fost principalul partener comercial al Rusiei, atât pentru import, cât și pentru export. Consecințele pivotului economic al Rusiei către Asia vor fi de mare anvergură.
Deși sancțiunile impuse de Uniunea Europeană au avut un impact redus asupra Rusiei, ele au avut un impact evident asupra UE însăși. Primul impact a fost o creștere a prețurilor la energie, care a forțat țările UE și Marea Britanie să cheltuiască 785 de miliarde de euro, după cum se explică într-o notă a think tank-ului Bruegel, pentru a sprijini firmele si consumatorii casnici. Suma este considerabilă, mai mare decât cea cheltuită pentru combaterea Covid-19. Astfel, Germania a cheltuit aproape 7% din PIB pentru a proteja consumatorii de energie. Franța, care a fost mult mai puțin expusă la fluxurile de energie din Rusia, a trebuit să cheltuiască aproape 3,25% din PIB-ul său pe diverse „scuturi energetice”. Aceste cheltuieli privesc doar iarna 2022-2023. Cu toate acestea, țările UE au reușit să acumuleze stocuri de gaz înainte ca conductele să fie întrerupte. Impactul general poate fi estimat cu adevărat pentru iarna 2023-2024.
Aceste cheltuieli suplimentare și procesul de inflație cauzat de creșterea prețurilor la energie au afectat serios și competitivitatea economică a țărilor UE. Luați Germania de exemplu. Această țară, care avea un excedent comercial de aproximativ 6% din PIB, s-ar putea găsi în curând cu o balanță comercială negativă, ceea ce ar fi un adevărat cutremur economic.
Situația tocmai descrisă arată că aparent nu a existat niciun câștigător, cel puțin pe termen scurt. Desigur, Rusia a suferit de pe urma sancțiunilor UE, mai ales în primele luni, din aprilie până în iunie 2022. Însă, cu cât trece timpul, cu atât această suferință va fi mai ușor de suportat. Mai presus de toate, sancțiunile s-au dovedit incapabile să producă efectul politic dorit, iar deteriorarea relațiilor dintre UE și Rusia o condamnă pe cea dintâi la o întrecere umăr la umăr cu Statele Unite.
Dacă, în loc să pornească pe picior de război fără a avea mijloace, UE s-ar fi poziționat ca o forță pentru pace; dacă ar fi promovat un dialog autentic ar fi putut să-și păstreze independența strategică și economică față de Statele Unite. Cu siguranță, cu „dacă” putem pune probabil „Parisul într-o sticlă” pentru a folosi o zicală franțuzească, dar nu facem politică. Cert este că pierderea autonomiei și chiar a independenței (atât strategice, cât și economice) a țărilor Uniunii Europene este un preț exorbitant de plătit pentru a sprijini Ucraina.
Probabil că nu va exista un câștigător clar și incontestabil în această confruntare dintre țările Uniunii Europene și Rusia. Dar va exista un învins incontestabil: autonomia strategică europeană.
Dacă adăugăm la aceasta schimbarea strategică făcută de Rusia către Asia, atunci va fi necesar să observăm că Uniunea Europeană și sprijinul său pentru Ucraina vor fi, prin urmare, instrumentul decisiv al ieșirii Europei din istorie.
