Jurnalistul Seymour Hersh, câștigător al premiului Pulitzer, a publicat un articol bombă, scriind în detaliu cum Statele Unite, cu ajutorul Norvegiei, au aruncat în aer conductele germano-ruse Nord Stream, ceea ce reprezintă un act major de sabotare a infrastructurii unui aliat NATO.
Articolul, care a fost prima postare a lui Hersh pe Substack, este preluat destul de încet de presa main-stream internațională dar greu de ignorat, având în vedere că Hersh este văzut pe scară largă drept unul dintre cei mai mari jurnaliști în viață din lume. În calitate de reporter vedetă pentru New York Times și The New Yorker, Hersh a publicat unele dintre cele mai importante articole politice și geopolitice din ultimele decenii, inclusiv masacrul din My Lai și cazurile de tortură produse de soldații americani în inchisoarea Abu Ghraib din Irak.
Investigația sa a constatat că CIA și marina SUA se afla în spatele exploziilor subacvatice din 26 septembrie care au distrus conductele Nord Stream din Marea Baltică. Deși o mare parte din mass-media mondială a încercat să dea vina pe Rusia, ajungând chiar și să-i învinovățească pe cei care au arătat cu degetul către SUA, raportul lui Hersh arată că SUA a fost actorul principal din spatele exploziei. Hersh, cunoscut pentru că are acces la o rețea extinsă de informații din interiorul administrației americane, descrie nu numai procesul pas cu pas pe care SUA l-a făcut pentru a arunca în aer conductele, ci și deliberările interne din cadrul administrației Biden și ale diferitelor organizații de informații care s-au aflat în spatele deciziei de a sabota conducta.
Raportul lui Hersh, intitulat „Cum America a distrus conductele Nord Stream”, descrie modul în care SUA s-a folosit de exercițiile NATO, BALTOPS 22, din Marea Baltică pentru a planta explozibil pe conducte pentru a fi detonate trei luni mai târziu, folosind un sistem complex de declanșare.
„În iunie anul trecut, scafandrii marinei SUA, care operau sub acoperirea unui exercițiu NATO, cunoscut sub numele de BALTOPS 22, au plantat explozivii care puteau fi declanșați de la distanță și care, trei luni mai târziu, au distrus trei din cele patru conducte Nord Stream, potrivit unei surse cu cunoștințe directe a planificării operaționale”, scrie Hersh.
Hersh detaliază în continuare diviziunile și dezbaterile profunde din cadrul Casei Albe – Biden, Pentagon, CIA – cu privire la posibilitatea de a continua atacul de sabotaj. CIA și alții autori au subliniat că atacul, cu mize mari, asupra infrastructurii unui aliat NATO, ar trebui să fie efectuat în cel mai mare secret.
„Marina SUA a propus folosirea unui submarin nou pentru a ataca direct conducta. Forțele aeriene au discutat despre aruncarea de bombe care ar putea fi declanșată de la distanță. CIA a susținut că oricum ar fi făcut, va trebui să fie o operatiune clasificată secret. Toți cei implicați au înțeles miza”, scrie Hersh, care a adăugat: „În mare parte a acelui timp, problema nu a fost dacă să fie îndeplinită misiunea, ci cum să o îndeplinească fără a lăsa niciun indiciu despre cine era responsabil.”
Raportul arată că consilierul pentru securitate națională al lui Biden, Jake Sullivan, conducea deja un grup operativ care plănuia să distrugă conductele până în 2021. Ca parte a acestui efort de a păstra secretul, „Administrația Biden făcea tot posibilul pentru a evita scurgerile, planificarea avănd loc la sfârșitul anului 2021 și în primele luni ale anului 2022.”
Hersh detaliază diversele motivații din spatele atacului și important, acestea nu au fost doar despre Rusia, ci și despre Germania și capacitatea acesteia de a obține energie rusească ieftină pentru a-și susține sectorul de producție.
„Ruta directă, care a ocolit Ucraina, a fost un avantaj pentru economia germană, care se bucura de o abundență de gaz natural rusesc ieftin – suficient pentru fabricile sale și pentru a-și încălzi casele, permițând în același timp distribuitorilor germani să vândă excesul de gaz cu profit, în toată Europa de Vest. Acțiunea de care știa și administrația [americană] ar încălca promisiunile SUA de a minimiza conflictul direct cu Rusia. Secretul era esențial”, se arată în raport.
Hersh detaliază istoria conductelor Nord Stream, impactul lor economic asupra Europei, motivele geopolitice pentru care SUA doreau să dispară și situația tensionată din jurul conductelor în perioada premergătoare invaziei Rusiei în Ucraina.
Pe măsură ce trupele au început să se acumuleze la granița Ucrainei, Hershel scrie: „Atenția administrației s-a concentrat din nou pe Nord Stream. Atâta timp cât Europa rămânea dependentă de gazele naturale ieftine, Washingtonul se temea că țări precum Germania vor fi reticente să furnizeze Ucrainei banii și armele de care avea nevoie pentru a învinge Rusia. În acest moment turbulent, Biden l-a autorizat pe Jake Sullivan să reunească un grup interagenții pentru a veni cu un plan [de distrugere].”
În timpul întâlnirilor care au urmat, oficiali de rang înalt din departamentele de stat și trezorerie, șefii de stat major și CIA s-au întâlnit pentru a discuta despre conducte, forțele aeriene și marinei oferind diferite recomandări cu privire la modul în care ar putea fi îndeplinită sarcina.
Participanții păreau să știe ce este în joc, o sursă spunând: „Nu sunt lucruri pentru copii” iar dacă atacurile produc urme care indica ca autor Statele Unite, „este un act de război”.
Hersh descrie numeroase avertismente împotriva operațiunii, sursa spunând că „oameni care lucrează în CIA și Departamentul de Stat spuneau: „Nu faceți asta”. Este o prostie și va fi un coșmar politic dacă iese la iveală.”
În ciuda avertismentelor, CIA s-a hotărât de a folosi scafandrii de mare adâncime de elită al Marinei SUA, care aveau sediul în orașul Panama, în Florida, pentru a planta explozivi și pentru a distruge conducta.
Ce a urmat a fost uimitor. Pe 7 februarie, cu mai puțin de trei săptămâni înainte inevitabila invazie rusă a Ucrainei, Biden s-a întâlnit în biroul său de la Casa Albă cu cancelarul german Olaf Scholz, care daca inainte avea ceva dubii, acum se afla ferm în echipa americană. La conferința de presă care a urmat, Biden a spus sfidător: „Dacă Rusia invadează… . . nu va mai exista un Nord Stream 2. Îi vom pune capăt.”
Cu douăzeci de zile mai devreme, subsecretarul Nuland a transmis în esență același mesaj la un briefing al Departamentului de Stat, cu puțină expunere în presă. „Vreau să fiu foarte clară astăzi”, a spus ea ca răspuns la o întrebare. „Dacă Rusia invadează Ucraina, într-un fel sau altul Nord Stream 2 nu va mai funcționa.”
Hersh oferă o privire în profunzime asupra modului în care s-a desfășurat operațiunea de sabotaj cu ajutorul Norvegiei, care beneficiază de distrugerea conductelor Nord Stream, deoarece Rusia concurează cu vânzările de gaze norvegiene.
„Distrugerea Nord Stream – dacă americanii ar putea reuși – ar permite Norvegiei să vândă mult mai mult din propriul gaz natural către Europa”, potrivit autorului.
La un moment dat, în martie, câțiva membri ai echipei au zburat în Norvegia pentru a se întâlni cu Serviciul Secret și marina Norvegiană. Una dintre întrebările cheie a fost unde exact în Marea Baltică este cel mai bun loc pentru a planta explozivii. Nord Stream 1 și 2, fiecare cu două seturi de conducte, sunt despărțite în mare parte de puțin mai mult de o milă, în partea ce se întinde spre portul Greifswald din extremul nord-est al Germaniei.
Marina norvegiană a găsit rapid locul potrivit, în apele puțin adânci ale Mării Baltice, la câteva mile de insula Bornholm din Danemarca. Conductele se desfășurau la mai mult de o milă una de cealaltă de-a lungul unui fund al mării care are doar 80 de metri adâncime. Acest lucru ar fi în raza de acțiune a scafandrilor, care, operand un vânător de mine norvegian din clasa Alta, s-ar scufunda cu un amestec de oxigen, azot și heliu plantând încărcături C4 pe cele patru conducte cu protecție din beton. Ar fi o muncă consumatoare de timp și periculoasă dar apele de lângă Bornholm aveau un alt avantaj: nu existau curenți majori de maree care ar fi îngreunat operațiunea de scufundare.
Norvegienii au fost cheia pentru a rezolva alte obstacole. Marina rusă este cunoscută că posedă tehnologie de supraveghere capabilă să detecteze dispozitive subacvatice. Dispozitivele explozive americane trebuiau camuflate într-un mod care să le facă să pară sistemului rus ca parte a fundalului natural. Norvegienii au venit cu soluția.
C4 atașat conductelor ar fi declanșat de o geamandură sonar aruncată de un avion dar procedura a implicat cea mai avansată tehnologie de procesare a semnalului. Odată puse la locul lor, dispozitivele de sincronizare atașate la oricare dintre cele patru conducte puteau fi declanșate accidental de amestecul complex de zgomote de fond oceanice de-a lungul Mării Baltice care are un trafic intens – de la nave apropiate și îndepărtate, foraje subacvatice, evenimente seismice, valuri și chiar creaturi mari. Pentru a evita acest lucru, geamandura sonar, odată așezată, ar emite o secvență de sunete tonale unice de joasă frecvență – la fel ca cele emise de un flaut sau de un pian – care ar fi recunoscute doar de dispozitivul de cronometrare și după ora prestabilită – declanșează explozibilii.
Pe 26 septembrie 2022, un avion de supraveghere P8 al Marinei Norvegiene a efectuat un zbor aparent de rutină și a aruncat o geamandură sonar. Semnalul s-a răspândit sub apă, inițial către Nord Stream 2 și apoi către Nord Stream 1. Câteva ore mai târziu, explozivii de mare putere C4 au fost declanșați și trei dintre cele patru conducte au fost scoase din funcțiune. În câteva minute, gazul metan din conducte au putut fi văzute răspândindu-se pe suprafața apei iar lumea a aflat că a avut loc ceva ireversibil.
Casa Albă a negat deja raportul, un purtător de cuvânt scriind într-un e-mail că raportul „este fals și ficțiune completă”. CIA a scris: „Această afirmație este complet falsă”.
Foto: Danish Defense
