Puțină lume știe că Războiul Coreean din 1950-1953 nu s-a terminat în mod oficial. Ostilitățile s-au oprit doar printr-un Armistițiu de încetare a focului, care stă și astăzi în locul unui tratat de pace. Coreea de Sud nu a semnat niciodată acest document și nici o altă înțelegere cu nord-coreenii. Decizia a fost luată de șefii militari ai marilor puteri care au susținut cele două părți aflate în conflict, respectiv China și Statele Unite. Au fost de față la negocieri și reprezentanții militari și politici Coreei de Nord. Sud-coreeni nu au dorit să fie prezenți la eveniment, nemulțumiți de eșecul reunificării prin forță a celor două țări.
Discuțiile pentru acest armistițiu au durat doi ani și câteva zile, de la 10 iulie 1951 la 27 iulie 1953. Înțelegerea a prevăzut „încetarea completă a ostilităților și a tuturor acțiunilor forțelor armate din Coreea, până la realizarea unei reglementări pașnice finale”. Înțelegerea pașnică finală nu a avut loc nici până în ziua de azi! Singurul document care menține pacea între cele două state este „armistițiul” semnat de șefii militari ai SUA, China, Coreea de Nord și ai ONU.
Aceștia au stabilit o Zonă Demilitarizată (DMZ) care practic taie în două Peninsula Coreeană, și care stabilește granița dintre cele două state, pe o lungime de 250 Km și cu o lățime „tampon” de aproximativ 4 Km.
Pe linia mediană a acestei fâșii a fost trasată Linia Militară de Demarcare (LMD). Soldații celor două părți pot patrula pe DMZ, dar nu au dreptul să depășească linia mediană (LMD). Cu excepția a două sate, câte unul din fiecare parte, numite simbolic “satele păcii”, în DMZ a fost interzisă locuirea de către populația civilă. De asemenea, în DMZ sunt interzise exercițiile militare. Pe o distanță de 40 de Km față de LMD, niciuna dintre cele două țări nu are dreptul să execute zboruri cu drone, elicoptere sau cu orice altă aeronavă. Mult timp, DMZ a fost înțesată cu mine amplasate de către ambele părți. Abia în 2018 au avut loc primele acțiuni de deminare desfășurate de inginerii nord și sud coreeni.
Modelul Coreean, scenariul foarte probabil pentru încetarea războiului Ucrainean.
Acest scenariu este lansat de către jurnalistul de origine americană, John Helmer, care și-a desfășurat cea mai mare parte din carieră în calitate de corespondent independent în URSS și apoi în Federația Rusă (suportând la un moment dat chiar represaliile regimului politic de la Moscova).
Scenariul prezentat de jurnalistul american pleacă de la o declarație a ministrului de externe rus, Serghei Lavrov, care afirma, într-un interviu la Ria Novosti, din 20 iulie, că obiectivele militare ale Rusiei s-au modificat și se extind dincolo de regiunea Donbass, după ce SUA a livrat Ucrainei sistemele HIMARS care pot lansa rachete cu rază lungă de acțiune ce pot lovi Rusia sau Crimeea.
„Acum geografia e diferită. (…). De exemplu, [sistemele] HIMARS. Ministrul Apărării [ucrainean] Alexey Reznickov se laudă că au primit deja muniție cu rază de 300 de kilometri. Asta înseamnă că obiectivele noastre geografice se vor muta mai departe de linia actuală. Nu putem permite în această parte a Ucrainei, controlate de Zelenski sau de oricine ar veni în locul lui, niciun fel de arme care ar constitui o amenințare directă la teritoriul nostru sau la teritoriul republicilor care și-a declarat independența și care vor să își determine propriul lor viitor.” Iar apoi, întrebat fiind cum va realiza Rusia din punct de vedere tehnic acest obiectiv, Lavrov a precizat că „există o soluție la această problemă. Militarii o cunosc”.
S-a referit atunci Lavrov la un armistițiu încheiat de către șefii militari, după Modelul Coreean, cu o zonă de demilitarizare suficient de largă pentru ca sistemele HIMARS sau altele lansatoare cu rază lungă de acțiune să nu poată reprezenta o amenințare pentru teritoriul rusesc? John Helmer, susține că exact acesta este obiectivul militar pe care îl urmărește Federația Rusă.
Jurnalistul american susține că toate manevrele rușilor din ultima vreme, inclusiv distrugerea sistematică a rețelei de electricitate ucrainene, fortificațiile defensive de-a lungul liniei frontului și retragerea din Herson pe malul estic al Niprului, fac parte dintr-un plan al rușilor de a stabili o Zonă Demilitarizată Ucrainenă (UDZ), după Modelul DMZ din Peninsula Coreeană.
Astfel, potrivit acestui scenariu, exact ca în cazul Războiului Coreean, conflictul dintre Rusia și Ucraina nu se va încheia cu un tratat de pace, ci cu un armistițiu de încetare a focului, până la realizarea unui acord de pace, care probabil se va încheia mult mai târziu sau poate niciodată. La fel ca în Modelul Coreean, decizia va fi luată de decidenții militari și, eventual, de reprezentanții ONU, și va prevedea stabilirea unei Zone Demilitarizate, care însă va fi mult mai lată decât fâșia de 4 Km care desparte acum cele două state coreene. Și tot ca în Modelul Coreean, aceste decizii s-ar putea lua fără acceptul și peste capul Ucrainei.
Conform surselor citate de Helmer, UDZ ar putea avea o lățime de 100 Km.
„În acest moment se pare că linia va fi pe Nipru, cu o zonă care se va extinde pe malul de vest către interiorul Ucrainei – după părerea mea va avea o adâncime de cel puțin 100 Km. Acest lucru va scoate teritoriul rusesc din raza de acțiune a celor mai multe baterii de artilerie ucrainene. O zonă de 100 Km lățime va oferi forțelor ruse timpul necesar pentru a detecta și intercepta orice obiect zburător. În sectorul central, orașul Herson va rămâne nelocuit pentru o perioadă încă indecisă [așa cum a fost explicat aici]. Pe durata în care va exista o astfel de demarcare, probabil că orașul va face parte mai degrabă din această zonă, decât din teritoriului rusesc. Timpul și negocierile în cadrul armistițiului ar putea schimba asta.”, ar fi declarat sursa citată de Helmer.
Până la încheierea armistițiului, scopul acțiunilor militare ale rușilor în UDZ nu va urmări ocuparea teritoriilor, cum s-a presupus până acum, ci doar distrugerea infrastructurii și a bunurilor ce ar putea fi folosite de armata ucraineană, precum și minarea întregii suprafețe și montarea de senzori care să semnaleze orice mișcare de trupe sau echipament militar din partea ucraineană.
Rușii ar putea realiza foarte rapid acest obiectiv folosind noua tehnică militară de care dispun. Cu puțin timp în urmă, au testat deja în condiții de război așa-numitul sistem ISDM Zemledeliye – care în traducere înseamnă „Agricultor”, după abilitatea sa de a „planta” mine anti-persoană sau anti-tanc pe o suprafață întinsă, într-un timp foarte scurt. (aici și aici găsiți detalii despre caracteristicile și funcționarea acestui sistem).
Practic, minele sunt lansate odată cu rachetele de care sunt atașate și care le „plantează” la locul exploziei, la o distanță cuprinsă între 5 și 15 Km față de locația sistemului mobil de lansare (Multiple Rocket Launch System – MRLS). Fiecare mină are un dispozitiv de auto-distrugere, conform convențiilor internaționale, care poate fi activat în cazul în care se ajunge la un armistițiu.
„Ceea ce trebuie subliniat, în special în privința operațiunilor rusești din zona de nord, e că acestea vor fi operațiuni de tip RAID (РЕЙД) – nu vor ocupa și nu vor deține teritoriul [în care vor acționa]. Incursiunile vor pătrunde în profunzime, dar nu atât de mult ca în februarie-martie. Dar de această dată vor introduce un element masiv de securitate, inclusiv cu drone și cu sprijin pentru infanterie. Scopul nu va fi ocuparea teritoriului pentru o anumită perioadă de timp și cu atât mai puțin administrarea lui. Obiectivul va fi distrugerea adversarilor și a infrastructurii pe care se bazează aceștia, amplasarea de mine și de senzori, după care se vor retrage”, a mai spus sursa jurnalistului american.
Distrugerea rețelei de electricitate ucrainene prin atacurile cu rachete și drone pe care le vedem în prezent ar fi doar prima etapă din procesul de „neutralizare militară” a UDZ. După împingerea adversarului în afara zonei, rușii ar urma să distrugă toate capacitățile civile ce ar putea fi folosite ulterior de armata ucraineană:
„După ce vor captura nodurile logistice și de transport va urma distrugerea acestora de către unități de ingineri. Podurile, drumurile, căile ferate, stațiile de triaj, materialul rulant, aerodromurile, depozitele de combustibil, dispensarele, substațiile electrice, turnurile de transmisiuni și comunicații, instituțiile centrale, depozitele și echipamentele agricole – tot ce poate fi folosit pentru susținerea eforturilor ucrainene sau ale NATO în această zonă va fi distrus. Aceasta va fi sarcina trupelor terestre, mult mai minuțioasă și mai complexă decât ceea ce se poate realiza prin lovituri de rachete sau cu drone.” – a precizat aceeași sursă.
După ce vor realiza acest lucru, rușii vor evacua toți civilii care s-ar mai afla în zonă după acest proces de „neutralizare”. Zona va rămâne practic nelocuită și neexploatată în niciun fel. După încheierea operațiunii de evacuare, orice persoană care va mai intra în această zonă va fi tratată ca un inamic și va eliminată de către armata rusă.
„Civililor și soldaților dezarmați – fără echipamentele lor militare – li se va permite să iasă din zonă, cu autobuzele special pregătite (așa cum a procedat Gen. Surovikin în Siria) și vor putea lua doar ceea ce pot căra cu propriile brațe. Secretarului General al ONU (…) i se va spune să fie pregătiți să-i preia din punctele prestabilite. Cei în vârstă vor fi îndemnați să se prezinte la punctele de îngrijire pentru a fi pregătiți în acest sens. Oricine va decide să rămână în interiorul zonei va fi informat, în mod explicit, prin transmisiuni radio, fluturași și stații de portavoce, că vor fi considerați combatanți inamici și vor fi tratați ca atare. După o perioadă prevăzută pentru evacuarea populației, „podurile de aur” vor fi distruse. Cei rămași nu vor dispune nici de electricitatea, nici de serviciile sanitare și de salubritate, nici de comunicațiile existente înainte de venirea rușilor”, a mai spus sursa lui John Helmer.
Concluzii
Nu știm dacă acesta va fi deznodământul la care se va ajunge în cazul războiului din Ucraina. Argumentele însă sunt pertinente și trebuie luate în considerare, mai ales că există deja indicii ale unor contacte care vizează conflictul din Ucraina, fără ca reprezentanții ucraineni să fie prezenți la discuții. Întâlnirea de la Ankara dintre directorul Agenției Centrale de Informații, William Burns și șeful Servicii de Informații Externe rus, Serghei Narîșkin sau întâlnirea recentă dintre președintele Emmanuel Macron și președintele Joe Biden, sunt doar două exemple în acest sens.
De asemenea, trebuie luate în considerare și dificultățile reale ale NATO de a livra Ucrainei muniția necesară pentru a face față, cât de cât, în confruntarea cu artileria rusă (pe larg aici). După mult timp în care presa main-stream susținea pe toate vocile că Rusia este slăbită și că nu mai face față războiului, regăsim în ziarele occidentale știri și relatări despre incapacitatea forțelor armate ucrainene de a sparge liniile defensive ale rușilor și chiar despre pierderile grele suferite de ucraineni în acest război. (detalii aici, aici și aici) Este o schimbare de retorică ce ar putea indica o schimbare în politica SUA și UK față de conflictul din Ucraina.
În plus, acțiunile militare ale Rusiei, după anexarea teritoriilor ucrainene, par a confirma ipoteza delimitării unei zone largi de tampon, între forțele armate ruse și ucrainene, ceea ce ar putea conduce, la un moment dat, probabil în primăvară, la încheierea unui armistițiu de încetare a focului, pe o perioadă nedeterminată, care s-ar putea prelungi apoi la nesfârșit, cum s-a întâmplat în cazul Războiului Coreean.
Până atunci, rușii se pregătesc deja de campania de iarnă – tancurile pe care le aduc pe câmpul de luptă sunt deja vopsite în camuflajul de iarnă.
