Sub pretextul războiului din Ucraina, Emmanuel Macron a așteptat până târziu pentru a-și anunța candidatura la alegerile prezidențiale. Chiar înainte de a deveni candidat, a strâns 1.974 de sponsorizări pe care le-a depus la Consiliul Constituțional. Ultimul pas rămăsese de făcut. Anunțul său oficial a fost făcut printr-o scrisoare către poporul francez, publicată în presă chiar înainte de încheierea depunerii oficiale a candidaturilor.
În această scrisoare, poporul Franței a regăsit temele majore care sunt dragi actualului președinte. Accentul se pune pe progres și reforme. Problemele evidențiate de pandemie, explozia deficitului sau reducerea drastică a libertăților civile, sunt mai mult sau mai puțin subtil ignorate. Campania lui Emmanuel Macron se trage din fântâna voluntarismului și progresismului. „Provocarea este să construim o Franță pentru copiii noștri, nu să refacem Franța copilăriei noastre”, explică el. Este o modalitate de a viza discursul lui Éric Zemmour, candidat al dreptei, acuzat că s-a agățat prea mult de trecutul unei Franțe care nu mai există.
O explozie de critică a însoțit această candidatură de ultim moment. De câteva săptămâni, Emmanuel Macron a fost acuzat că a profitat de pandemie, apoi de război, pentru a eschiva dezbaterile despre perioada în care a fost în funcție. El însuși o recunoaște și pare să o accepte în scrisoarea sa către francezi: „Desigur, nu voi putea face campanie așa cum mi-aș fi dorit din cauza contextului”, explică el – o modalitate de a evita o dezbatere cu ceilalţi contracandidaţi. Nu există nicio obligație legală sau constituțională de a forța un președinte în exercițiu să participe la dezbaterile din primul tur. Dar semnalul transmis publicului va arunca o lumină nefavorabilă asupra candidaturii sale.
Și apoi — coincidență sau întâmplăre? În ziua în care Emmanuel Macron și-a anunțat candidatura, un număr substanțial de conturi social media aparținând echipelor contracandidatilor, Éric Zemmour și Marine Le Pen, au fost suspendate de Twitter fără nicio explicație, declanșând un val de indignare pe această rețea de socializare cu hashtag-ul #StopCensure. Câteva ore mai târziu, conturile au fost restabilite, pe motiv că a fost o „eroare”.
Opoziția a criticat declararea târzie a candidaturii președintelui, deoarece i-a permis lui Emmanuel Macron să comunice după bunul plac, fără ca timpul său de apariție să fie contabilizat oficial în conformitate cu regulile campaniei prezidențiale menite să asigure imparțialitatea față de ceilalți candidați. De asemenea, a profitat de poziția sa de președinte în exercițiu pentru a filma primul său clip de campanie la Palatul Elysée — un privilegiu cu care ceilalți candidați nu se pot lăuda și care îi conferă un avantaj incontestabil în ceea ce privește montajul și simbolurile.
Într-un momentul în care candidatura lui Emmanuel Macron devenea din ce în ce mai clară, premierul Jean Castex a accelerat ridicarea ultimelor restricții sanitare legate de pandemia de COVID-19, cu aproape o lună înaintea programului planificat inițial. S-a anunțat sfârșitul purtării maștii obligatorii în aproape toate locurile începând cu 14 martie, precum și „suspendarea” (nu suprimarea) permisului de vaccinare. Masca va rămâne însă obligatorie în transportul public, iar permisul sanitar va rămâne necesar în unitățile medicale. Concomitent cu aceste anunțuri a fost anunțată intrarea oficială a lui Emmanuel Macron în campanie ceea ce a condus la critici din partea opoziției. Marine Le Pen a criticat oportunismul politic:
“Anunțul de către Jean Castex [premierul Franței] a suspendării #PassVaccinal pe 14 martie, cu mai puțin de o lună înainte de alegerile prezidențiale, demonstrează cât de inutilă și ineficientă, dar și cinic folosită politic a fost impunerea acestei măsuri.”
