Coaliția Big Media & Big Tech împotriva așa-ziselor “știri false”
Trust News Initiative (TNI) este o coaliție a Big Media & Big Tech care cuprinde cele mai mari trusturi de presă (BBC, Reuters, Associated Press, France Press, The New York Times, Financial Times, etc) și unele dintre cele mai mari companii de tehnologie (Microsoft, Google/Youtube, Facebook, Twitter etc.). (detalii pe larg aici)
Scopul declarat al coaliției este de a identifica, de a combate și de a elimina ceea ce ei numesc „știri false”. În realitate, obiectivul e de a cenzura orice informație care nu corespunde unei retorici prestabilite.
Fără a prezenta un set transparent de criterii prin care fac diferența între știrile bune și cele rele, fără a permite celor cenzurați să-și apere poziția și fără a ne spune cine sunt „experții” lor care decid că sunt „eronate” declarațiile unor savanți, profesori, laureați Nobel și alți experți recunoscuți în domeniile lor de activitate, membrii TNI fac eforturi consistente pentru a suprima orice poziție critică la adresa liniei oficiale.
Principala cale de suprimare e de a elimina direct pozițiile critice de pe platformele pe care le controlează. Șterg postări, închid conturi, exclud informațiile incomode din algoritmii motoarelor de căutare etc.
Totuși, știrile cenzurate continuă să circule prin alte canale sau platforme, deci trebuia găsită o cale de a discredita adevărurile incomode pe care nu au reușit să le suprime în prima fază. Așa au inventat o nouă specie de pseudo-jurnaliști: „fact-checkerii”, adică cei care spun că verifică știrile pentru a ajuta sărmanul public neinstruit, după care dau verdicte categorice, la fel cum proceda Inchiziția în Evul Mediu când despărțea adevărul divin de vrăjitoare și eretici.
Pentru a înțelege cât de perfidă este această de metodă de manipulare, care disimulează obiectivitatea și mimează slujirea interesului public, vă prezentăm următorul caz.
Studiul oficial din Anglia care scoate la lumină deficiențele vaccinurilor COVID
În luna septembrie 2021, Public Health England (PHE – institutul de sănătate publică din Anglia), care acum se numește UK Health Security Agency, publica „Raportul de supraveghere a vaccinurilor COVID din săptămâna 38” (adică din săptămâna 20-26 septembrie 2021). Raportul a stârnit o dezbatere uriașă, după ce un fost reputat jurnalist de la The New York Times, Alex Berenson, a atras atenția opiniei publice asupra unor date foarte ciudat din acest document, prezentate în tabelul de mai jos (tabelul se află la pagina 13 din documentul menționat):
De reținut că Alex Berenson nu este un personaj oarecare. A fost unul dintre cei mai respectați jurnaliști de investigație de la The New York Times, fiind autorul unor anchete jurnalistice care cutremurat inclusiv industria Big Pharma. Totul însă a durat până când a început să pună la îndoială retorica oficială privind pandemia. În scurt timp a fost demis de la publicația newyorkeză, iar apoi a fost cenzurat pe Twitter, Youtube sau Facebook. Cu toate acestea, anchetele sale în acest domeniu au continuat să facă furori în mediul online și în spațiul public.
După 40 de ani, riscul de infectare e mai mare la cei vaccinați
În cazul de față, observația lui Alex Berenson e că după vârsta de 40 de ani, riscul de infectare cu virusul SARS-CoV-2 este mai mare la persoanele vaccinate decât la cele nevaccinate. Într-adevăr, la toate categoriile de vârstă de peste 40 de ani, numărul infecțiilor este mai mare la persoanele vaccinate COVID, iar datele nu sunt influențate de procentul din populație vaccinat sau nevaccinat, întrucât rezultatele sunt raportate la 100.000 de persoane. Deci dacă vom compara 100.000 de persoane vaccinate și 100.000 de persoane nevaccinate, atunci există o probabilitate mai mare de a găsi mai multe persoane infectate în prima categorie.
Exemplul intervenției “Full Fact”
Această concluzie a lui Alex Berenson nu a fost publicată pe niciuna dintre platformele membrilor TNI. Dar cu toate acestea ea făcut înconjurul lumii pe rețelele și canalele alternative. Deci trebuia să intervină al doilea nivel de discreditare: fact-checkerii. Aici vom prezenta cum intervine un atfel de fact-checker, luând ca exemplu organizația „Full Fact” (web: www.fullfact.org) care se bucură de sponsorizări foarte generoase de la membrii TNI din Big Tech, precum Facebook sau Google.
Full Fact pune la îndoială datele oficiale din Anglia
Demersul principal al Full Fact pentru desființarea observațiilor făcute de Alex Berenson a fost a de nega acuratețea datelor oficiale de la Public Health England. A se vedea aici “verificarea” integrală făcută de Full Fact.
Un prim argument al Full Fact a fost că Public Health England nu reprezintă întregul Regat Unit, ci doar Anglia – deși acest lucru este total lipsit de relevanță. Sunt mai puțin valide datele? Se schimbă cu ceva rezultatele dacă datele sunt doar din Anglia? Evident că nu!
Full Fact: datele privind vaccinații și nevaccinațiinu nu ar fi foarte precise
Apoi fact-checkerul face trimitere la notă de subsol a tabelului, în care se spune că în privința datelor privind persoanele vaccinate și nevaccinate ar putea interveni „modificări ale numitorilor, deci datele trebuie interpretate cu o prudență sporită”. Full Fact a sugerat că în analiza sa, Berenson ar fi omis intenționat acest detaliu.
În fapt, numitorii care se face referire aici reprezintă populația de referință față de care se stabilește procentul respectiv. Este evident că din moment ce campania de vaccinare este în desfășurare, aceste două grupuri (vaccinați-nevaccinați) suferă modificări continue, dar asta nu scade cu nimic valoarea datelor prezentate.
Nici Full Fact și nici alți „fact-checkeri” nu au ridicat niciodată această obiecție atunci când datele erau în favoarea vaccinurilor COVID!
Pe logica propusă de Full Fact ar însemna că nu sunt sigure nici datele pentru categoriile de vârstă sub 40 de ani, care arată că infecțiile sunt mai numeroase în rândul nevaccinaților. La fel cum Full Fact susține că rezultatele la >40 de ani ar putea fi diametral opuse față de ceea ce e prezentat în tabelul oficial, tot așa am putea presupune că și la <40 de ani datele reale ar putea fi diametral opuse, adică numărul infecțiilor ar putea fi mai mare în rândul vaccinaților, contrar celor datelor din tabel.
Full Fact: Nu s-ar cunoaște exact populația nevaccinaților
O altă obiecție a Full Fact este că nu se cunoaște foarte precis populația nevaccinată, întrucât nu se știe care e populația reală din acest moment, din cauza migrației și mobilității demografice.
Dar și acest argument se poate întoarce împotriva Full Fact, cum s-a întors și precedentul. Dacă nu se cunoaște populația nevaccinată, am putea presupune că, din cauza emigranților neînregistrați în Anglia și a muncitorilor sezonieri, populația nevaccinaților ar fi în realitate mult mai mare, deci proporția infecțiilor în această categorie ar putea fi chiar mai mică decât cea prezentată de PHA!
Full Fact: Vaccinații s-ar expune mai mult riscului de infecție
Un alt argument, de-a dreptul ridicol, invocat de Full Fact, este că vaccinații s-ar simți mai protejați, drept pentru care s-ar expune mai mult virusului, de unde rezultă că au o probabilitate mai mare de a se infecta!
Da! E de-a dreptul ridicol! Înainte de a analiza dacă e chiar așa cum susține Full Fact, nu era vorba că vaccinurile ne protejează? Chiar 95% sau măcar 38% după 6 luni? Deci chiar dacă s-ar expune mai mult, nu ar trebuie să fie semnificativ mai mult protejați față de nevaccinați?
Apoi, de ce să nu presupunem exact invers?! Anume că persoanele care s-au vaccinat sunt cele care se tem mai mult de virus, iar după ce s-a văzut că vaccinul nu poate opri infectarea, în mod firesc aceste persoane ar trebui să fie și mai precaute, în comparație cu „iresponsabilii” de nevaccinați care și-a asumat expunerea totală la virus! Deci exact pe dos față de ce spunea Full Fact. Nu-i așa ca e de râs?
Concluzie
Dincolo de ridicolul în care se pun acești pretinși și arogant auto-proclamați „judecători ai adevărului pandemiei”, cel mai îngrozitor lucru este formarea acestei coaliții uriașe a presei main-stream și a big-tech-ului pentru suprimarea oricăror informații, opinii medicale, argumente, expertize sau studii științifice care pun la îndoială „adevărul proclamat oficial”. Se alocă sume uriașe și se dezvoltă platforme ample și algoritmi de identificare și eliminare a acestor alternative. Potrivit dictonului cartezian, îndoiala, critica, dubiul este proba supremă a facultății de a gândi și a superiorității noastre față de celelalte ființe care se raportează doar senzorial la realitate. Dubito ergo cogito. Cogito ergo sum! – Mă îndoiesc, deci gândesc. Gândesc deci exist!
Nu e prima oară în istorie când se încearcă stabilirea adevărului prin instrumente politice și propagandistice. Dar niciodată aceste regimuri nu au reușit să impună pentru totdeauna „adevărurile” pe care și le-au dorit. Spre deosebire efemeritatea oricărui regim politic, adevărul este imuabil și prevalează întotdeauna.
Spre rușinea presei main-stream, ar mai fi un singur lucru de adăugat: atunci când presa încetează să mai critice și să pună la îndoială acțiunea și discursul puterii, devenind susținătorul disciplinat al acesteia, atunci nu se mai numește jurnalism, ci propagandă. Iar în istorie acesta a fost mereu primul semn al instituirii totalitarismului.
