Decizia de a-l expulza pe Novak Djokovic, la doar patru zile după ce o instanță federală a decis că ar putea rămâne, este o mișcare politică transparentă a unui guvern australian, disperat să salveze situația. Cu siguranță, se va dovedi extrem de popular în rândul electoratului țării, dintre care 83 la sută sunt în sprijinul expulzării numărului 1 mondial din țară. Pare a o administrație care funcționează mai puțin după litera strictă a legii și mai mult după mișcarea sondajelor de opinie.
Justificarea ministrului Imigrației Alex Hawke a fost grăitoare: el își invocă puterile discreționare pentru a-l expulza pe Djokovic, a spus el, pentru că „era în interesul public să facă acest lucru”. Dar în interesul sănătății publice sau al popularității publice? Cum ar putea fi Djokovic o amenințare de sănătate în Australia când a avut de 2 ori Covid-19, iar în Melbourne 93% din locuitori sunt vaccinați cu 2 doze și, culmea, înregistrează peste 40.000 de cazuri pozitive pe zi. Cum ar putea fi Djokovic de vină?
Adevărul e și mai sumbru și are rădăcini în istorie – sârbul este urât și de vaccinații care cred orbește în mantra COVID și de cei care nu sunt fani dar s-au vaccinat să scape de presiunea politică și socială. Acum toți sunt împotriva unuia care are curaj să spună Nu vreau!
De la început, prim-ministrul Scott Morrison l-a tratat pe Djokovic ca pe un mijloc convenabil pentru a ilustra politica de frontieră fără compromisuri a țării sale și ca pe o distragere perfectă de la scăderea în sondaje, cauzate de decizia sa de a lăsa varianta Omicron să explodeze populația. O țară care a avut Politică Zero Covid și care a fost carantinată circa 1 an și jumătate, chiar a crezut balivernele guvernelor federal și statal că un virus ce se transmite prin aer poate fi blocat. Consecința: Covid-ul face ravagii într-o populație neinfectată anterior, triplându-si aproape infectările de la 1 ianuarie 2022.
La câteva momente de la anularea inițială a vizei de către Djokovic, Morrison a jubilat: „Regulile sunt reguli”. NU putea pierde ocazie să profite politic deși sârbul îndeplinise toate cerințele impuse regulile din vamă și avusese o excepție medicală, așa cum i-a permis Tenis Australia.
El a trimis acte ce au fost verificate de 2 comisii medicale independente australiene care și-au dat acordul. Nole a transmis că s-a infectat a doua oară în decembrie (prima oară a fost cu un an în urmă), a făcut un test PCR certificat pe care l-a prezentat autorităților australiene. Vom vedea dacă sârbul va contesta în instanță sau va fi deportat.
Cu siguranță, Djokovic nu și-a ajutat propria cauză prin comportamentul ce a urmat infectării din decembrie. S-a dovedit că a participat la un interviu cu un jurnalist francez, în ciuda faptului că era cu bună știință Covid-pozitiv și apoi la alte activități legate de tenis. Apoi a admis că agentul său a introdus informații false în declarația sa de călătorie în numele său. Nu a specificat că a călătorit în alte țări în ultimele 14 zile deși el fusese în Spania și Serbia deși locuiește la Monte Carlo.
Și totuși, aceste dezvăluiri au fost separate de acuzația inițială împotriva lui Djokovic: și anume, că motivele sale pentru a primi o scutire medicală erau false. Faptul că ministrul își motivează deportarea cu un motiv cu totul diferit dă impresia că guvernul s-ar fi chinuit să găsească vreun pretext pentru a-l expulza, astfel încât Morrison să triumfe. Nu mai este vorba despre protecția granițelor Australiei. Este vorba despre voturi.
Djokovic nu este perfect, dar episodul lovește rău în reputația Australiei. Consecințele pentru Djokovic sunt destul de grave. După ce i s-a anulat viza, se confruntă cu suspendarea din Australia timp de trei ani. Se vorbește chiar de arestarea sa pentru că a mințit în formularele vamale.
Cert este că a pierdut șansa la Melbourne de a-și depăși rivalii Roger Federer și Rafael Nadal prin câștigarea celui de al 21-lea titlu de Grand Slam. El era favorit cert având în vedere recordul său de câștigare a Australian Open de nouă ori și forma extraordinară în care se află de ani de zile.
