Ce s-a spus despre carantină înainte de 2020

În 2020, părerile cu privire la modul de a trata un nou virus s-au schimbat masiv. Înainte de pandemia Covid-19, epidemiologii și entitățile de sănătate publică s-au îndoit și chiar au respins eficacitatea blocărilor și a carantinelor în masă, deoarece acestea erau considerate ineficiente. Toate acestea s-au schimbat în martie 2020, când parerile s-au răsturnat în sprijinul măsurilor de închidere si carantinare. Totuși, există dovezi care explică poziția lor inițială și de ce aceste masuri nu funcționează.

1. 1. Fauci a declarat că închiderea SUA nu funcționează. In data de 24 anuarie 2020, Fauci a declarat reporterilor: “Asta este ceva ce nu cred că am putea face [carantină] în Statele Unite, nu-mi pot imagina închiderea New York-ului sau Los Angeles-ului, dar judecata autorităților chineze din domeniul sănătății vine de la faptul că boala se răspandește în provincii … este părerea lor că asa ceva [carantinarea] va ajuta la stoparea răspandirii. Dacă este adevărat sau nu, este o întrebare care necesită un răspuns, dar istoric carantinele nu au avut un efect major.”
   2. Raportul Organizației Mondiale a Sănătății, din anul 2019, discută despre NPI (intervenții non-farmaceutice) și de ce carantina este ineficientă. În tabelul nr. 1 din documentul atașat, OMS listează recomandările lor de intervenții non-farmaceutice în funcție de nivelul de severitate. Carantina persoanelor expuse la virus este clasificată ca “nerecomandată în niciun caz”. Raportul explică “carantina la domiciliu a indivizilor expuși pentru a reduce transmisia nu este recomandată deoarece nu există o justificare evidentă pentru această măsură și ar exista dificultăți considerabile în implementarea acesteia”.
   3. OMS recunoaște , in anul 2006, că distanțarea socială nu a oprit sau redus dramatic transmiterea virusului în timpul pandemiei de gripă din 1918. “Persoanele bolnave”, afirmă autorii, “ar trebui să rămână acasă atunci când devin simptomatice, iar izolarea forțată și carantina sunt ineficiente și impracticabile”. Rezumând rapoartele din pandemia de gripă din 1918, OMS citează regiunile Lomé (Togo ocupat de britanici) și Edmonton (Canada) drept locuri unde “s-a instituit izolarea și carantina; întâlnirile publice au fost interzise; școlile, bisericile, colegiile, teatrele și alte locuri de adunare publice au fost închise”. Cu toate acestea, în ciuda măsurilor suplimentare (Lomé a oprit traficul și Edmonton a restricționat programul de lucru) în ambele cazuri “măsurile de distanțare nu au oprit sau au părut să reducă dramatic transmisia”. Un raport cuprinzător al Statelor Unite asupra pandemiei din 1918 a concluzionat, de asemenea, că închiderile “nu sunt demonstrabil eficiente în zonele urbane, dar ar putea fi eficiente în orașe mai mici și în districtele rurale, unde contactele de grup sunt mai puțin numeroase”.
   4. Un studiu din Buletinul de Biologie Matematică, din anul 2003,  cu privire la pandemia de gripă din 1918 din Canada a concluzionat, de asemenea că lockdown-urile (carantinele) nu funcționează. Studiul a simulat diferite metode de călătorie și a constatat că limitările călătoriilor ar putea fi eficiente, dar “că o politică de introducere a carantinei în cel mai scurt timp posibil nu poate duce întotdeauna la cea mai mare reducere a cazurilor de boală”. Autorii concluzionează că “măsurile de carantină care limitează călătoriile intercomunitare nu sunt probabil niciodată 100% eficiente, iar rezultatele simulărilor sugerează că o astfel de situație poate înrăutăți lucrurile, mai ales în absența eforturilor puternice de a menține indivizii infecțioși izolați de restul populației.”
   5. Profesorul John M. Barry, un puternic adversar al Declarației Marii Barrington, a susținut in anul 2009, că închiderile nu au funcționat în cazul gripei spaniole. Cu peste un deceniu în urmă, John Barry a constatat că, în mod istoric, carantinele nu au avut succes: “Autorul susține majoritatea NPI-urilor (intervenții non-farmaceutice) propuse, cu excepția carantinei, pentru care există dovezi istorice că este ineficientă”. În schimb, promovează măsuri obișnuite, cum ar fi să rămâi acasă atunci când nu te simți bine (și să te izolezi de membrii familiei), să te speli frecvent pe mâini și să porți o mască dacă ești bolnav.
   6. Directorul Centrului Seton Hall pentru Studii Globale în Sănătate afirmă in anul 2009 că restricțiile de călătorie nu au întârziat transmiterea SARS. Yanzhong Huang recunoaște că “restricțiile de călătorie și măsurile de carantină nu au limitat răspândirea bolii […] afectand călătoriile și comerțul, descurajând transparența și deschiderea care sunt esențiale pentru un răspuns global la focarele de boală”. Aceste măsuri subminează în cele din urmă capacitatea de supraveghere a unei țări, deoarece “persoanele care prezintă simptome ar putea alege să evite autoritățile de sănătate publică de teama carantinei sau a stigmatizări”.
   7. În jurnalul Biosecuritate și Bioterorism, din 2006,  epidemiologii de Johns Hopkins resping carantinele. În articolul intitulat “Măsuri de atenuare a bolilor în controlul gripei pandemice” epidemiologii observă probleme legate de carantine: “După cum arată experiența, nu există nici o bază pentru recomandarea carantinei, fie a grupurilor, fie a persoanelor. Problemele legate de punerea în aplicare a unor astfel de măsuri sunt mari, iar efectele secundare ale distanțarii și perturbărilor comunității, precum și posibilele consecințe adverse, cum ar fi pierderea încrederii publice în guvern și stigmatizarea persoanelor și grupurilor aflate în carantină sunt considerabile”. Observația lor finală a subliniat că “experiența a arătat că comunitățile care se confruntă cu epidemii răspund cel mai bine și cu cea mai mică anxietate atunci când funcționarea socială normală a comunității este cel mai puțin perturbată”.
   8. În jurnalul American Journal of Epidemiology din 2006,  autorii explică condițiile în care ar fi eficientă carantina.
   9. În Epidemiology Journal din 2008, profesorii de la Harvard și Yale, Marc Lipsitch și Ted Cohen, spun că întârzierea infecției poate expune persoanele în vârstă.
   10. O echipă de la Johns Hopkins spune in septembrie 2019, că blocarile si carantinele nu funcționează, dar sunt folosite din motive politice.

În timp ce consensul experților cu privire la ineficiența carantinei în masă din anii precedenți a fost recent contestat, dovezile semnificative actuale demonstrează continuu că măsurile de carantinare în masă sunt ineficiente în prevenirea răspândirii bolii.