Carantina nu controlează Coronavirusul

Utilizarea carantinei generale în cazul apariției unui nou agent patogen nu are precedent. A fost un experiment științific în timp real, majoritatea populației fiind folosită ca șobolani de laborator, costurile fiind uriașe.

Întrebarea care se pune este dacă carantinele au funcționat pentru a controla virusul într-un mod verificabil științific. Tinand cont de următoare studii, răspunsul este NU și din mai multe motive: date proaste fără corelații, fără demonstrație cauzală, excepții anormale și așa mai departe. Nu există nicio relație între carantine (sau cum vor decidenții să le numească) și controlul virusului.

Poate că aceasta este o informație ieșită din tiparele actuale, având în vedere controalele sociale și economice care devin noua ortodoxie. Într-o lume mai normală, greutatea dovezilor ar trebui să aparțină cu adevărat celor care impun carantine, deoarece aceștia au răsturnat 100 de ani de înțelepciune în domeniul sănătății publice și au înlocuit-o cu măsuri netestate, de sus în jos, cu impact major asupra drepturilor și libertații omului. Au considerat axiomatic că un virus ar putea fi oprit de acreditări, legi, discursuri și jandarmi mascați.

Dovezile pro-carantină sunt șocant de subțiri și se bazează în mare măsură pe compararea rezultatelor din lumea reală cu prognoze generate de computer, derivate din modele empiric netestate (la noi in Romania nu sunt bazate pe nimic). Studiile anti-carantină, pe de altă parte, se bazează pe dovezi amănunțite, se fac comparații cu date care există iar apoi se analizează rezultatele în lumina impactului pe care il au restricțiile asupra populației.

Aceste studii se concentrează doar pe carantină și relația ei cu controlul virusului. Nu se intră în nenumăratele probleme asociate cum ar fi purtatul maștii, probleme legate de testarea PCR, problema clasificării greșite a morții sau orice probleme asociate restricțiilor de călătorie, închiderea restaurantelor și alte sute de chestiuni legate de coronavirus despre care se vor scrie biblioteci intregi in viitor.

1. 1. “O analiză la nivel de țară care măsoară impactul acțiunilor guvernamentale, pregătirea țării și factorii socio-economici asupra mortalității COVID-19 și a rezultatelor legate de sănătate” de Rabail Chaudhry, George Dranitsaris, Talha Mubashir, Justyna Bartoszko, Sheila Riazi. EClinicalMedicine 25 (2020) 100464. “Toate carantinele și testarea COVID-19 pe scară largă nu au fost asociate cu reduceri semnificative ale numărului de cazuri critice sau cu mortalitatea generală.”
   2. “A fost necesară închiderea Germaniei din cauza Coronavirusului?” de Christof Kuhbandner, Stefan Homburg, Harald Walach, Stefan Hockertz. Avans: Sage Preprint, 23 iunie 2020. “Datele oficiale ale agenției RKI din Germania sugerează că răspândirea coronavirusului s-a restrans automat și autonom înainte ca masurile să devină eficiente. Sunt sugerate mai multe motive pentru care s-a produs acest lucru.”
   3. “Estimarea evoluției actuale a epidemiei SARS-CoV-2 în Germania” de Matthias an der Heiden, Osamah Hamouda. Robert Koch-Institut, 22 aprilie 2020. „În general nu toate persoanele infectate dezvoltă simptome, nu toți cei care prezintă simptome merg la cabinetul unui medic, nu toți cei care merg la medic sunt testați și nu toți cei care sunt pozitivi sunt, de asemenea, înregistrați într-un sistem de colectare a datelor. În plus, există o anumită perioadă de timp între toți acești pași individuali, astfel încât niciun sistem de sondaj, oricât de bun ar fi, nu poate spune multe despre procesul de infecție fără presupuneri și calcule suplimentare.” (este in limba germană dar se poate traduce cu google translate)
   4. “Au scăzut infecțiile cu COVID-19 înainte de blocarea Regatului Unit?” de Simon N. Wood. Cornell University pre-print, 8 august 2020. “O abordare Bayesiană (teorie a probabilitaților) a problemei aplicată datelor din Marea Britanie privind decesele COVID-19 și durata bolii sugerează că infecțiile erau în scadere înainte de blocarea completă a Regatului Unit (24 martie 2020) și că în Suedia rata de infectare a început să scadă doar cu o zi sau două mai târziu (în condițiile in care Suedia nu a fost carantinată).”
   5. “Comentarii la Flaxman și colaboratorii. (2020): Efectele iluzorii ale intervențiilor non-farmaceutice asupra COVID-19 în Europa” de Stefan Homburg și Christof Kuhbandner. 17 iunie 2020. Advance, Sage Pre-Print. „Într-un articol recent, Flaxman și colaboratorii săi susțin că intervențiile non-farmaceutice impuse de 11 țări europene au salvat milioane de vieți. Arătăm că metodele lor implică raționamente tangențiale. Efectele pretinse sunt artefacte pure, care contrazic datele. Mai mult, demonstrăm că blocarea Regatului Unit a fost de prisos și ineficientă”.
   6. “Analiza profesorului Isaac Ben-Israel asupra transmiterii virusului“. 16 aprilie 2020. „Unii ar putea susține că scăderea numărului de pacienți este rezultatul carantinei impuse de guvern și autoritățile sanitare. Examinarea datelor din diferite țări din întreaga lume pune un semn de întrebare la afirmația de mai sus. Se pare că un model similar – creșterea rapidă a infecțiilor care atinge un vârf în a șasea săptămână și scade de la a opta săptămână – este comun pentru toate țările în care a fost descoperită boala, indiferent de politicile lor de răspuns: unele au impus o carantină imediată care a inclus nu numai “distanțarea socială” și interzicerea intalnirilor in grupuri numeroase, ci și închiderea economiei (cum ar fi Israelul); unii au “ignorat” infecția și au continuat aproape o viață normală (cum ar fi Taiwan, Coreea sau Suedia), iar unii au adoptat inițial o politică puțin restrictivă pe care au transformat-o într-o carantină completa (cum ar fi Italia sau statul New York). Cu toate acestea, datele arată constante de timp similare între toate aceste țări în ceea ce privește creșterea rapidă inițială și declinul bolii.”
   7. “Impactul intervențiilor non-farmaceutice împotriva COVID-19 în Europa” de Paul Raymond Hunter, Felipe Colon-Gonzalez, Julii Suzanne Brainard, Steve Rushton. MedRxiv Pre-print 1 mai 2020. „Epidemia actuală de COVID-19 este de neegalat în istoria recentă, la fel ca și intervențiile de distanțare socială care au dus la o oprire semnificativă a vieții economice și sociale în atâtea țări. Cu toate acestea, există foarte puține dovezi empirice in legatură cu măsurile de distanțare socială care au cel mai mare impact.”
   8. “Politicile de blocare completă în țările din Europa de Vest nu au efecte evidente asupra epidemiei COVID-19” de Thomas Meunier. MedRxiv Pre-print 1 mai 2020. “Acest studiu fenomenologic evaluează impactul strategiilor de carantinare completă aplicată în Italia, Franța, Spania și Regatul Unit, asupra încetinirii focarului COVID-19 din 2020. Comparând traiectoria epidemiei înainte și după carantinare, nu găsim dovezi ale vreunei discontinuități în ritmul de creștere, timpul de dublare și tendințele numărului de reproducere. Extrapolând tendințele ratei de creștere înainte de carantină, oferim estimări ale numărului de decese în absența oricăror politici de carantinare și arătăm că este posibil ca aceste strategii să nu fi salvat viați în Europa de Vest. Arătăm, de asemenea, că țările învecinate care aplică măsuri de distanțare socială mai puțin restrictive (față de izolare totala la domiciliu impusă de poliție) experimentează o evoluție foarte similară a epidemiei.”
   9. “Traiectoria epidemiei COVID-19 în Europa” de Marco Colombo, Joseph Mellor, Helen M Colhoun, M. Gabriela M. Gomes, Paul M McKeigue. MedRxiv Pre-print. Postat pe 28 septembrie 2020.
   10. “Efectul închiderii școlilor asupra mortalității covid-19: predicții vechi și noi” de Ken Rice, Ben Wynne, Victoria Martin, Graeme J Ackland. British Medical Journal, 15 septembrie 2020.