La finalul săptămânii trecute, Parlamentul a validat propunerea lui Iohannis pentru Colegiul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în persoana Oanei Stănciulescu, o jurnalistă care a exprimat în trecut poziții similare cu cele care au stat la baza demiterii din Guvern a președintelui Asociației Foștilor Deținuți Politici din România, Octav Bjoza.
Paralelismul dintre cele două cazuri se suprapune aproape perfect, cu excepția deciziilor politice aplicate celor doi: Bjoza a fost demis, în timp ce Oana Stănciulescu tocmai a fost numită!
În ambele situații, scandalul a plecat de adoptarea unor prevederi legale solicitate, promovate și susținute de unii reprezentanți ai comunității evreiești din România.
De a fost demis din Guvern simbolul rezistenței anti-comuniste, Octav Bjoza?
În cazul președintelui AFDPR, mărul discordiei a fost un amendament introdus în în Parlament la Legea 232/2020 care oferea unele compensații materiale urmașilor foștilor deținuți politici. Cu puțin timp înainte de dezbaterea finală, trei parlamentari ai Grupului minorităților, printre care și reprezentantul Federației Comunităților Evreiești din România, Silviu Vexler, au introdus un amendament prin care excludeau din categoria foștilor deținuți politici pe toți cei care au avut ghinionul să fie copii unor foști legionari. Reacția președintelui AFDPR a fost de a condamna vehement negarea suferințelor și meritelor unor foști deținuți politici doar din cauza unor presupuse culpe ale părinților lor. În argumentarea poziției sale, Octav Bjoza a făcut o analogie care făcea trimitere la originea etnică evreiască a unora dintre primii șefi ai Securității Poporului care „au săvârșit cele mai abominabile crime din lumea comunistă europeană”. Analogia AFDPR voia de fapt să sublinieze că, așa cum nu poate fi condamnată o etnie întreagă pentru faptele îngrozitoare comise de unii membrii ai acelei etnii, tot așa meritele unor foști deținuți politic nu pot fi șterse din cauza unei culpe a părinților lor. Aluzia la comunitatea evreiască a fost scânteia care a iscat tot scandalul și care a condus la demiterea lui Octav Bjoza, în urma unei „decizii venite în plic” la premierul Cîțu.
Oana Stănciulescu, în conflict deschis cu Institutul Elie Wiesel
Situația este parcă trasă la indigo în cazul Oanei Stănciulescu, tocmai numită la CSAS la propunerea lui Iohannis. Cu ani în urmă, aceasta a intrat în conflict cu Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”. Jurnalista acuza atunci Institutul că ar fi fost la originea Legii 2017/2015, cunoscută drept Legea anti-legionară, prin care erau șterse cu buretele meritele incontestabile ale un personalități valoroase din România, pentru culpa de a fi împărtășit unele idei sau idealuri de sorginte legionară, precum Petre Țuțea sau Mircea Vulcănescu. Ultimul chiar a fost victimă a sistemului comunist represiv, trecând prin ani grei de temniță în penitenciarul de la Aiud. Lucrurile nu s-au oprit doar la un schimb de replici între Oana Stănciulescu și Institutul Elie Wiesel. Jurnalista s-a mai confruntat cu același tip de reacți critică dură și atunci când a fost numită, din partea PNL, în Consiliul de Admiistrație al TVR – numire ce contestată la vremea respectivă chiar de ambasadorul Israelului la București!
Numirea Oanei Stănciulescu la CNAS, monedă de schimb pentru salvarea imaginii lui Iohannis?
Având în vedere „antecedentele” Oanei Stănciulescu în relația cu reprezentanții comunității evreiești din România, este dincolo de orice dubiu faptul că Iohannis a fost foarte conștient care semnificația propunerii sale și cum va fi ea recepționată de organizațiile acestei comunităț din România, dar și de cei care au atacat virulent decizia lui Cîțu de a-l demiterea pe Octav Bjoza de la Guvern. Intervalul foarte scurt de timp dintre cele două evenimente arată că decizia lui Iohannis este menită să compenseze dezastrul de imagine suferit de PNL și chiar de el însuși în urma demiterii lui Bjoza.
Asta mai ales după ce șuvoiul furiei anti-comuniștilor împotriva acestei decizii a fost orientat, cu sau fără voie, către Cotroceni, de către deputatul PNL, Florin Roman, care a sugerat că demiterea lui Bjoza i-ar fi fost dată în plic premierului Cîțu. Așadar e destul de clar că propunerea Iohannis pentru CNSAS a avut în spate un calcul politic precis de reducere a pierderilor suferite în răndul electoratului anti-comunist în urma demiterii lui Bjoza din funcția de secretar de stat.
Astfel, Iohannis încearcă practic să-și conserve electoratul de dreapta anti-comunist care i-a asigurat victoria în toate competițiile electorale naționale. Nu o face dintr-o convingere anti-comunistă, cum ar fi fost de dorit, ci doar dintr-un calcul cinic, pur politic și electoral.
Anti-comunismul, doar o carte electorală jucată de Iohannis
Faptul că la Iohannis afirmarea anti-comunismului e doar un joc de scenă s-a putut vedea cu ochiul liber când a refuzat demiterea fostului procuror-general Augustin Lazăr, în ciuda dovezilor zdrobitoare că acesta contribuise la punerea în mișcare a aparatului represiv comunist împotriva foștilor deținuți politici. Iohannis a amânat atunci orice răspuns la demisia lui Lazăr pe care o avea pe birou, până la pensionarea fostului procuror-general. În acest fel, prin pensionarea fără demitere, fostul servant al torționarilor comuniști și-a asigurat o pensie specială de peste 30.000 de lei lunar, ceea ce contravine în toate privințele cu gesturile anti-comuniste mimate de-a lungul timpului de președintele Iohannis.
Singura explicație rezonabilă pentru care Iohannis a refuzat atunci să semneze demiterea lui Lazăr, în contradicție totală cu rolul de anti-comunist pe care îl jucase ani la rând, a fost că același controversat procuror Augustin Lazăr a condus o bună perioadă de timp Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, unde au fost clasate multe dintre dosarele venite de la Sibiu privind afacerile imobiliare ale unui „grup infracțional organizat” ce avea în centru familia Iohannis…
Sursă imagine: psnews.ro
