În timp ce numărul de decese atribuite Covid-19 este atent urmărit de guverne, puțini oameni au înțeles că repercursiunile provocate de pandemie au devastat democrația în întreaga lume. Stările de urgență au permis președinților, ministrilor și altor oficiali guvernamentali să-și atribuie puteri mărite care le erau interzise anterior.
În octombrie, Freedom House a publicat un raport, “Democratia în carantină – Impactul COVID-19 asupra Libertații Globale“, în care a avertizat că de la începutul pandemiei “condiția democrației și a drepturilor omului s-a înrăutățit în 80 de țări”. Sarah Repucci, coautore a raportului, a avertizat că “răspunsurile guvernelor la pandemie erodează stâlpii democrației din întreaga lume”. Abuzurile de putere au fost propulsate de prezumția că oficialii guvernamentali au dreptul la toată puterea de care pretind că ar avea nevoie pentru protecția oamenilor.
Când pandemia a sosit în SUA guvernatorii statelor au inceput să ia masuri extreme. Guvernatorul New York-ului, Andrew Cuomo, a stabilit standardul atunci când a declarat că este îndreptățit să ia orice masură asupra locuitorilor statului său pentru a „salva o singură viață”. Guvernatorul Michigan, Gretchen Whitmer, a interzis oricui să părăsească casa pentru a vizita familia sau prietenii. Primarul din Los Angeles, Eric Garcetti, a interzis oamenilor să iasă pe stradă sau să circule cu bicicleta pe afară. Peste zece milioane de locuri de muncă s-au pierdut datorită lockdown-ului (carantinei), un motiv major pentru care speranța de viață din Statele Unite a avut anul trecut cea mai puternică scădere de la cel de-al doilea război mondial.
Australia a impus unele dintre cele mai severe restricții. Știu bine aceste măsuri pentru ca adesea pierd nopțile vorbind pe Skype cu un bun prieten din Australia care este disperat de măsurile de carantină din Melbourne. În august, statul Victoria a interzis deplasările intre orele 8 seara și 5 dimineața, în timp ce în zona Melbourne li s-a interzis oamenilor să se deplaseze la mai mult de trei kilometri de reședința lor. Premierul statului Victoria, Daniel Andrews, a declarat: “Unde ai dormit aseară este locul unde va trebui să rămâi în următoarele șase săptămâni”. Melbourne a impus de atunci repetate interdicții de circulație.
Marea Britanie a impus unele dintre cele mai absurde restricții. În iunie, a interzis cuplurilor care locuiesc în case diferite să se intalnească și să facă sex. The Independent a remarcat: “Oamenii care fac sex în afara casei pot fi pedepsiți conform legilor preexistente pandemiei privind expunerea indecentă”. Steve Watson a scris în ianuarie pentru Summit News că miniștrii cabinetului britanic “au dezbătut în mod privat împiedicarea oamenilor de a vorbi între ei pe stradă și în supermarketuri și chiar împiedicarea oamenilor să iasă din casă mai mult de o dată pe săptămână“. Subsecretarul de stat pentru implementarea vaccinului Covid-19, Nadhim Zahawi, a declarat: “Sunt îngrijorat de imaginile pe care le-am văzut, de interacțiunile sociale din parcuri, dacă trebuie să faci mișcare poți ieși doar pentru mișcare”. Cu alte cuvinte este necesar un jurământ de tăcere pentru a lupta impotriva Covid-19. Summit News a menționat ca “Poliția solicită noi competențe pentru a putea forța intrarea în casele celor suspectați de încălcarea carantinei”. Fostul judecător al Curții Supreme britanice, Jonathan Sumption, s-a plâns luna trecută: “Călătoria în străinătate este interzisă, transformându-ne într-o insulă izolată pe baza faptului că nu putem ști ce mutații sunt pe acolo. Logica acestor politici este că trebuie să fim închiși pentru totdeauna pur și simplu pentru că lumea este un loc periculos.” In februarie 2021 în Marea Britanie s-a instituit o pedeapsă de maximum 10 ani de închisoare pentru declarații mincinoase in privința locurilor în care o persoană a călătorit. Este interesant că în Marea Britanie pedepsele de viol sunt acum în medie de opt ani.
Noua Zeelandă a impus patru lockdown-uri succesive în disperarea de a opri răspandirea virusul pe insulă, plasând în mod repetat locuitorii din capitală sub arest la domiciliu. În octombrie, guvernul a anunțat crearea „centrelor de carantină” pentru persoane testate pozitiv care refuză să respecte ordinele guvernamentale. Un mesaj pe Twitter extrem de inspirat: “Noua Zeelandă a trecut de la interzicerea armelor, la lagăre de concentrare în mai puțin de un an”.
Jurnaliști din mai multe tări și-au exprimat temeri in privința politicienilor care au propagat excesiv frica Covid-19. Aproape o sută de națiuni au impus noi restricții asupra libertății de exprimare și libertății presei de la începutul pandemiei. Freedom House a raportat: „Guvernele au adoptat legislații noi împotriva răspândirii “știrilor false” despre virus. De asemenea, au limitat întrebările la conferințele de presă, au suspendat tipărirea ziarelor și au blocat site-urile web” (vezi deciziile Ancom de blocare a numeroase siteuri din Romania). “Reporteri fără Frontiere“, un organism nonprofit care luptă pentru libertatea presei, a avertizat: „Majoritatea guvernelor au cedat tentației și au luat o varietate de măsuri represive …, de a face canalele oficiale singurele surse de informații credibile și autorizate”. Multe guverne au extins definiția “știrilor false” pentru a justifica carantina si măsuri extreme.
Personal nu văd o iesire din aceasta situatie pentru ca atunci cand guvernele capată putere nu vor renunța niciodată la ea de bunavoie. Un guvern pleacă si altul vine. Indiferent de coloratura politică a noului guvern el va dori să se folosească de puterea obținută de predecesor in timpul pandemiei.
