Registrul securiștilor nu va evidenția afacerile familiei Năsui cu foști securiști
Proiectul de lege privind realizarea unui registrul al securiștilor și rudelor acestora, propus de ministrul Economiei, Claudiu Năsui, ca replică la acuzațiile din moțiunea PSD că ar fi avut legături cu fost Securitate, este de fapt praf în ochii alegătorilor.
De fapt, proiectul propus nu răspunde la acuzația ce i-a fost adusă, anume că are relații strânse cu foști securiști care apar la tot pasul în afacerile familiei sale. Propunerea legislativă nu i-ar prinde în colimator pe acești securiști. Mai mult, nu ar soluționa nici enigma care îl vizează tatăl lui Năsui, care se prezintă azi drept un „român fugit din țară” din cauza regimului Ceaușescu. Nici Năsui tatăl, nici Năsui fiul nu oferă explicații lămuritoare despre o realitate incontestabilă. Proaspăt revenit în România imediat după Revoluția din 1989, tatăl deputatului USR-ist, Dorel Năsui intră în afaceri chiar cu ofițerul Departamentului de Informații Externe al fostei Securități, care îl supraveghea în momentul așa-zisei fugi din lagărul regimului comunist. E vorba de Ion Afendulis, ofițer DIE, cu responsabilități în misiuni de spionaj tehnologic. Cei doi sunt implicați în primul tun financiar de proporții dat statului român, imediat după Revoluție, care a făcut obiectul celui mai mare dosar de corupție din acele vremuri, Dosarul Motorola. În această afacere, coordonată de familia Năsui, au fost implicați mai mulți ofițeri de rang înalt din Armată și din fosta Securitate – o parte dintre ei s-au regăsit și ulterior în afacerile familiei Năsui. Apărarea ministrului Năsui nu explică aceste legături, iar proiectul de lege pe care l-a inițiat intempestiv chiar în ziua moțiunii, nu ar afecta cu nimic relațiile familiei sale cu foștii securiști.
Mai mult, un astfel de proiect nu are nicio șansă să treacă de Curtea Constituțională pentru simplul motiv că ar institui o „culpă de sânge”, de sorginte stalinistă, care contravine normelor europene. Chiar dacă un astfel de proiect de lege ar ajunge să intre în vigoare, efectele sale ar fi cu totul marginale. Sunt vizați doar „lucrătorii” fostei Securități, deci nu și „colaboratorii” adică turnătorii acoperiți care beneficiat de avantaje directe în schimbul sufletelor vândute sistemului represiv comunist.
Este clar că a fost doar un exercițiu de imagine pregătit special de ministrul Năsui pentru momentul în care avea să fie dezbătută moțiunea simplă depusă de PSD împotriva sa.
De ce sunt atâtea legături cu fosta securitate în USR și PLUS?
Moțiunea PSD care îl acuză pe Năsui de legături cu foști securiști, pe lângă atacurile privind activitatea sa de ministru, pune în discuție mai degrabă o culpă morală decât una legală. Cum poți să pretinzi că reformezi clasa politică din România când tu ai legături strânse de afaceri și nu numai, cu foști exponenți ai sistemului represiv comunist?
Deci nu e vorba aici doar de descendenții direcți, care probabil ar fi foarte puțini. E mai degrabă vorba de o încrengătură de relații, de afaceri, de prietenie, între actualii demnitari USR-PLUS și foștii securiști. Este practic o validare publică a fostei Securități!
Ceea ce surprinde în mod deosebit este numărul de mare de lideri USR-PLUS care sunt într-un fel sau altul conectați cu foști lucrători sau colaboratori ai Securității. Sunt atât de mulți, încât ipoteza unei „coincidențe” devine pur și simplu ridicolă. Mai ales că, cei mai mulți dintre foștii securiști legați ombilicali de USR, provin din aripa externă a Securității, fostul DIE, transformat azi în Serviciul de Informații Externe.
Cum de s-au întâlnit cu toții în același partid? Pare mai degrabă o reuniune a foștilor securiști care și-au creat o interfață politică prin care pot interveni în jocurile de putere din statul român. Indirect, este o revenire la „butoane”, realizată prin descendenții lor direcți sau ai partenerilor lor de afaceri obscure. I
Claudiu Năsui – actual ministrul al Economiei, afaceri de familie cu foști ofițeri DIE ai Securității
Cătălin Drulă – actual ministru al Transporturilor, afaceri de familie cu foști ofițeri DIE ai securității
Vlad Voiculescu – actual ministru al Sănătății, cu armată la Serviciu de Filaj al fostei Securități, descendent direct al unui turnător al Securității dovedit de CNSAS și indirect al fostului șef DIE de la Viena, care coordona activitatea de comerț exterior între România și Austria (tatăl lui Nic Voiculescu, văr primar cu tatăl lui Vlad Voiculescu)
Dacian Cioloș – fostul premier, cu armata făcută la serviciul de filaj al fostei Securități, când avea ca misiune supravegherea domiciliului Doinei Cornea, sub protecția „rudei sale de gradul III”, Virgil Ardelean, zis Vulpea, care a fost șeful Miliției din Cluj, iar după Revoluție a ajuns șeful serviciului secret al Ministerului de Interne, cunoscut sub numele de „Doi și-un sfert”.
Raluca Prună – fost ministru al Justiției, care a legiferat revenirea ofițerilor de informații în anchetele penale (intrarea în legalitate a Protocoalelor secrete dintre SRI si instituțiile din Justiție) este fiica lui Vasile Prună, unul dintre foștii securiști de pe lista Ministerului Afacerilor Externe
Roxana Wring – fosă șefă a USR București, colaboratoare directă a fostei Securități, în perioada 1977-1979 când lucra la Oficiul Național de Turism – dovedită de CNSAS.
Adrian Iordache – vicepreședinte al PLUS, fiul lui Alexandru Iordache care înainte de 1989 a fost colonel al Serviciului de Cercetări Penale al Securității.
Este doar o primă listă, a celor mai vizibili dintre liderii USR-PLUS. Probabil că o investigație mai amănunțită ar scoate multe la iveală.
Se întrezăresc motivațiile pentru desființarea SIIJ
Înființarea Secției de Investigații ale Infracțiunilor din Justiție (SIIJ), așa-numita „Secție Specială” a fost creată la propunerea asociațiilor judecătorilor ca formă de protecție împotriva dosarelor fabricate de procurii DNA împotriva unor judecători care nu dădeau soluții favorabile DNA. Aceste dosare instituiau o stare de teroare asupra judecătorilor care ajungeau să judece cauzele instrumentate de procurorii DNA. Era practic o formă directă de control asupra judecătorilor dar și asupra unor procurori care nu răspundeau ordinelor.
În prezent SIIJ este singurul parchet din România total independent de factorul politic. Este singurul parchet a cărei conducere nu este numită politic, ci exclusiv de către magistrații Consiliului Superior al Magistraturii. Era totodată și o formă de protecție față de presiunile exercitate de SRI care transformase instanțele de judecată în „câmp tactic”, grație protocoalelor secrete și ulterior datorită ordonanței de urgență nr. 6/2016, promovată de Prună și Cioloș, prin care ofițerii de informații redeveneau organe de cercetare penală cum erau pe vremea Securității.
Desființarea singurului parchet independent politic a devenit obiectivul prioritar al USR-PLUS, anunțat încăt de la înființarea SIIJ care bloca presiunile binomului SRI-DNA asupra judecătorilor.
Acest obiectiv pare contradictoriu cu principiile generale susținute de USR-PLUS, respectiv independența totală a justiției față de politică și apărarea statului de drept (adică a statului baza pe lege, nu pe presiuni de putere!).
Având însă acum imaginea legăturilor cu foștii securiști, ale căror relații de putere s-au transmis „genetic” către noul SRI… îndârjirea „tinerilor” de la USR-Plus de a desființa acest parchet independent de orice control începe să capete mai mult sens!
