„Noi – nici eu, nici președintele României, nici Dacian Cioloș, nici Vlad Voiculescu, nici Ion Stelian – nu am reacționat atât timp cât decizia judecătorilor a fost în evaluare. Noi am reacționat după ce această sentință a venit.
Sigur că este una nedorită, pe care nu o înțelegem foarte bine. Cel puțin eu nu o înțeleg și sper ca ministrul Justiției să lămurească lucrurile. Pentru că nu prea știu cum dacă ai 842 de plângeri ale unor persoane vătămate pe 10 august poți să consideri că nu ai avut date suficiente și să închizi un dosar.
Ne vom adresa CEDO, atât eu, cât și ceilalți care au fost la protest. Şi sunt absolut convins că CEDO va cere redeschiderea dosarului, după modelul 13-15 iunie și Dosarul Revoluției. Nu înseamnă că ne doream acest lucru… Dar atât timp cât în țara noastră justiția umblă cu capul spart și nu ține cont de evidențe, e absolut normal să reacționăm în acest fel. Nu mi-aș fi dorit să ajungem la CEDO.
10 august este un caz emblematic despre folosirea brutală a forței împotriva cetățeanului care își exercită dreptul la protest, unul constituțional și absolut democratic, și cred că supărarea distinșilor domni (n.r. magistrați) este una exagerată și poate ar merita o reevaluare a domniilor lor cu privire la reacție.
Nu sunt Dumnezei. Reacția dânșilor arată că ar trebui să înțeleagă că în democrație genul acesta de reacții venite, repet, după sentință, și nu în timpul evaluării modalității în care judecătorul va da sentința, nu fac bine nimănui. Şi nu arată că ar înțelege exact evoluția societății.
Noi, cei care am ieșit atunci în stradă cu Ordonanța 13, în ianuarie 2017 și apoi în 10 august 2018 și în celelalte momente tensionate în care justiția era afectată, iar independența justiției era în pericol, am ieșit tocmai ca distinșii domni judecători să aibă libertatea, fără niciun fel de incidență a factorului politic, să judece. Asta nu înseamnă că după ce au judecat nu trebuie să comentăm. Nu comentăm decât în fața lui Dumnezeu.
În rest, îmi pare rău pentru domniile lor, dar cel puțin eu voi comenta și văd că, la fel ca mine, au comentat și domnul președinte, și domnul prim-ministru, și alți domni miniștri. Asta înseamnă că nu prea am greșit, nici eu, nici alții. Ne-am permis să comentăm – repet, nu în timpul analizei, ci după ce sentința a fost dată ca fiind definitivă. Nu ne-am permis să comentăm înainte tocmai din respect pentru independența dumnealor.”
Despre faptul că unii magistrați au catalogat drept premature unele reacțiile publice, în contextul în care motivarea clasării nu a fost publicată, liberalul a precizat:
„Este părerea dânșilor, o respectăm. Asta este frumusețea democrației – fiecare poate avea păreri divergente. Opinia mea este ușor diferită. Eu cred că, atât timp cât judecătoarea a anunțat sentința, sunt obligat să reacționez, chiar dacă motivarea nu a fost dată. Sunt foarte curios să aștept motivarea. Repet – le respect punctul de vedere, dar asta nu înseamnă că voi accepta să mi se pună pumnul în gură. Atât timp cât am minte, gură și spirit de libertate, nu va putea nimeni să-mi interzică exercitarea spiritului de libertate. Nici chiar domnii judecători, cu tot respectul pentru meserie și pentru domniile lor.”
