Tribunalul București a respins redeschiderea „Dosarului 10 august”. Decizia este definitivă și irevocabilă.
Contestarea publică a deciziei instanței
La scurt timp după pronunțarea sentinței apar reacțiile. USR-PLUS s-a erijat imediat în rolul de reprezentant al protestatarilor de la mitingul din 10 august 2018. Într-un comunicat publicat pe pagina de Facebook a partidului, au criticat public instanța, considerând că „decizia de a respinge definitiv redeschiderea Dosarului 10 august este una foarte tristă”. Mai multe dintre organizațiile civice care au susținut protestele din 10 august, precum „Corupția ucide”, Declic”, „Geeks For Democracy” etc, au spus-o pe șleau: „Rușine pentru Justiția română! Ne vedem la CEDO!”.
Secția de judecători din cadrul CSM, adică instituția care e responsabilă de apărarea independenței justiției din România, a reacționat imediat printr-un comunicat de presă prin care a catalogat poziția USR-PLUS drept „un veritabil atac la adresa independenței judecătorului și, implicit, a puterii judecătorești în ansamblul său.”
Este de înțeles latura emoțională a subiectului. Dar atunci când vorbim despre Justiție, partea emoțională nu ar trebui să o domine pe cea rațională, juridică. În cazul de față, una dintre revendicările celor care au protestat din 10 august a fost tocmai ca politicienii să nu se mai amestece în treburile justiției! Asta înseamnă că mesajele ale politicienilor de la USR-PLUS de contestare a unei decizii definitive și irevocabile pronunțate de o instanță de judecată, intră în contradicție chiar cu spiritul protestelor din 10 august. Măcar pentru faptul că sunt parlamentari, că sunt la guvernare și că dețin portofoliul Justiției – având deci toate pârghiile politice prin care pot pune presiune pe magistrați! – măcar din acest motiv ar fi trebuit să se abțină de la orice comentariu privind decizia instanței, oricât de nedreaptă ar părea ea.
Tribunalele populare mai presus de lege
USR-PLUS mai spune însă ceva, chiar mult mai grav: „Înțelegem și respectăm faptul că decizia aparține în exclusivitate magistraților și sistemului de Justiție, dar nu putem să ne prefacem că nu s-a întâmplat nimic, să ignorăm suferința victimelor, excesul de putere și alte numeroase întrebări legate de toate acele lucruri întâmplate în Piața Victoriei pe 10 august 2018”. Adică, ne spune USR-PLUS, nu contează ce au decis judecătorii în Tribunal. Ei, cei din USR-PLUS, cei din Piață, știu mai bine care e dreptatea! Această afirmare a supremației judecății populare, în fața judecății după lege și a superiorității condamnărilor din piața publică, față de sentințele date în instanță, reprezintă cel mai periculos atac la fundamentele statului de drept.
Esența statului de drept („Rule of law”) este supremația Legii față de orice factor de putere, chiar față de poporul însuși, pentru că “NIMENI nu e mai presus de lege!” De aceea, în statele de drept deciziile judecătorești sunt pronunțate „în numele legii”, nu “în numele poporului”! Mesajul USR-PLUS că piața, mulțimea, poporul la grămadă ar ști mai bine ce este dreptatea ne trimite înapoi în negura istoriei, la „tribunalele populare” staliniste, din timpul regimului sovietic. Atunci, deciziile instanțelor erau pronunțate, inclusiv la noi în România, “în numele poporului”, nu al legii! Atunci, erau condamnați „dușmanii poporului”, nu infractorii care încalcă Legea.
Cel mai odios sistem de justiție este cel în care „judecata” se face în piața publică. Așa se întâmpla în anii Terorii, din timpul Revoluției Franceze, când „dușmanii revoluției” erau judecați sumar și ghilotinați direct în fața mulțimii adunate! Acum USR-PLUS trece peste decizia instanței și cere ca „dușmanii pieței” să fie condamnați și mai susține că mulțimea, care a fost acolo, știe mai bine cine e vinovat și cine ar fi trebuit executat! Doar ghilotina mai lipsește!
Dar dacă CEDO nu decide cum vor ei?
Trimiterea la CEDO făcută de USR-PLUS și organizațiile civice este echivalentă cu pozițiile lor anterioare când își manifestau convingerea că instanțele de judecată din România vor dispune în sensul dorit de ei, respectiv redeschiderea Dosarului 10 august la DIICOT. Dar ce vor spune dacă CEDO va decide în aceeași linie ca Tribunalul București? Vor recunoaște supremația legii sau vor spune și atunci că „este o zi tristă pentru Justiția din Europa”? Vor admite Vor spune „Rușine CEDO, ne vedem în Piață?
Ce spun judecătorii europeni?
În Avizul nr. 18 (2015) privind “Poziţia puterii judecătoreşti şi relaţia ei cu celelalte puteri ale statului în democraţia modernă”, Consiliul Consultativ al Judecătorilor Europeni (CCJE) arată că politicienii trebuie să se abțină să critice în mod demagogic deciziile judecătorești. “În opinia CCJE, există o linie clară între libertatea de expresie şi critica legitimă pe de o parte, şi lipsa de respect şi presiunea incorectă asupra puterii judecătoreşti, pe de altă parte. Politicienii nu trebuie să recurgă la argumente simpliste sau demagogice pentru a critica puterea judecătorească în timpul campaniilor politice doar de dragul argumentării sau pentru a abate atenţia de la propriile lor deficienţe şi nu trebuie atacaţi judecătorii individual. Politicienii nu trebuie să încurajeze nesupunerea la deciziile judiciare, cu atât mai puţin violenţa împotriva judecătorilor, după cum s-a întâmplat în unele state membre. (…) Comentariile critice neechilibrate ale politicienilor sunt iresponsabile şi cauzează o problemă gravă, deoarece pot submina în mod necugetat sau deliberat încrederea publică în puterea judecătorească“.
P.S.
Având în vedere că președintele Iohannis a susținut tot timpul că deciziile judecătorilor trebuie respectate în statul de drept și având în vedere că, imediat după protestele din 10 august, el personal a cerut procurorilor pe care i-a numit în funcții să declanșeze o anchetă penală care, potrivit instanțelor, nu avea niciun fundament, ar fi fost corect să vină în fața poporului și să își ceară scuze. Dar nu va face acest lucru, pentru că, la fel ca și în cazul altor politicieni, de la toate partidele politice, deciziile instanțelor sunt bune doar atunci când servesc propriilor interese politice. Din păcate, este o nouă dovadă că România încă nu a învățat să se manifeste ca un stat de drept.
